Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
însemnări, umezirea s-a făcut tot cu apă pentru a îndepărta surplusul gros de cerneală ferogalică înmuiată de apă. După aceasta a urmat tratarea locală a filelor cu o soluţie de fitat de calciu (neutralizarea ionilor Fe(II), care provoacă acidifierea cernelii şi a filelor)9. în timpul acestor tratamente am aşezat din nou folie de polietilenă sub file pentru protejarea blocului de carte de dedesubt. Sub file, foi de sugativă au absorbit soluţia de tratare, care au trebuit schimbate frecvent. Pentru a accelera uscarea filelor, ne-am folosit de un uscător de păr, pentru a evita formarea unor noi halouri de apă şi pentru a evita pătrunderea apei la cotor (foto 8). Pentru completarea filelor a fost preparată pastă de hârtie din celuloză de tipuri şi de culori diferite, care a fost dizolvată cu apă la densitatea necesară. Paginile şi foile de gardă desprinse au fost completate prin turnare de hârtie manuală (foto 9), iar pentru completarea lacunelor din blocul de carte nedesfacut au fost turnate pete de mărimi diferite care au fost inserate după uscare şi lipte cu adeziv fiert din amidon de grâu. Consolidarea zonelor slăbite şi turnate s-a realizat cu o soluţie de Klucel G şi alcool etilic. Capetele de binduri desprinse a trebuit să fie prelungite prin lipirea unor sfori de cânepă pentru a putea fixa la loc scoarţele pe blocul de carte. A urmat coaserea la loc a filelor desprinse şi a foilor de gardă completate (foto 10). între binduri au fost caşerate benzi din hârtie japoneză groasă. Capital band-urile au fost curăţite cu un vârf de radieră moale, apoi tamponate cu o soluţie 50% de alcool etilic. Lacunele acestora au fost completate cu culorile adecvate şi relipite la locul lor original. Legătura de piele a fost mai întâi desprăfuită cu un material textil moale, apoi depunerile superficiale au fost îndepărtate cu tampoane de vată umectate cu o emulsie cunoscută sub denumirea de „likker”10 şi stoarse. Pielea folosită la completarea lacunelor a fost una foarte asemănătoare cu pielea originală, colorată cu ceai şi cafea slabă fiartă şi strecurată. La lipsurile mai mici şi la cele de la cotor a trebuit să aducem la nivel marginile originale cu completările prin şerfuire. După curăţirea zonelor libere ale tablelor de lemn de resturile de adeziv capetele bindurilor au fost fixate de scoarţe cu penele de lemn originale, în această fază, cu tablele de lemn încă în stare ruptă s-a putut completa cotorul de piele cu lipsuri. După lipirea tablei din spate cu Uverapid răşină epoxi cu doi componenţi, zona rupturii a fost consolidată cu dibluri de lemn rotunde adâncite (foto 11). După aceea pe muchiile tablei din spate a fost inserată piele nouă pentru a le proteja de noi degradări. în final, fragmentele din pielea originală au fost relipite la locul lor cu adeziv din amidon de grâu. Atunci au 9 Descrierea detaliată a tratamentului se poate citi în articolul scris de Koppán Orsolya şi Tóth Zsuzsanna 10 Likker: emulsie folosită la curăţirea pieilor. fost formate bazele cotorului, a.n. „şepci”11 prin îndoirea pieii noi, care urmau a proteja capital band-urile (foto 12). Posibila formă şi eventuala decoraţie a clemelor cu cârlig, care lipseau de pe curele, au fost desenate pe baza unei analogii, de către Tóth Zsuzsanna, restauratorul principal al Bibliotecii Naţionale Széchényi. Reconstrucţiile clemelor au fost realizate din alamă şi au fost fixate de scoarţe împreună cu noile curele (foto 13). Pe baza ferecăturile păstrate un orfevrar a realizat piesele lipsă care au fost fixate la locurile potrivite. Lipirea primei foi de gardă s-a realizat tradiţional, iar pe scoarţa din spate a fost lipită doar o fâşie de hârtie turnată manual, pentru ca restaurarea rupturii să rămână vizibilă dinspre interior, dar să se realizeze totuşi o fixare a scoarţei de blocul de carte. „Oglinda” originală a devenit astfel o a doua foaie volantă. Ca adeziv s-a folosit şi în acest caz amidonul de grâu. Cartea a fost expusă în 2008 la expoziţia „Biblia sacra” realizată la Biblioteca Naţională Széchényi. După aproximativ un an a ajuns înapoi volumul în atelier. Atunci s-a adeverit că fixarea rupturii scoarţei cu pene rotunde nu a fost de ajuns, întrucât de-a lungul rupturii deja rotunjite în urma tocirii din cauza uzurii, răşina cu care s-a realizat lipirea a slăbit datorită tensiunii şi fragmentele tablei au început să se deplaseze/să se mişte din nou, ceea ce a periclitat „cusătura” cu benzi de pergament. Pentru a corecta acest neajuns am desfăcut penele rotunde şi am inserat în tablă pene tip „coadă de rândunică”, care asigură o fixare mai puternică. Totodată, golurile rămase au fost umplute cu mici felii/lamele de lemn. Astfel tabla a fost stabilizată (foto 14-16). Restaurarea acestei cărţi a durat 352 ore de lucru. Probleme de etica restaurării ivite în timpul lucrului Intervenţiile descrise au ridicat în repetate rânduri problene de etica restaurării. 1. A fost o problemă gradul de curăţare a copertei de piele, întrucât scrisul a trebuit să fie lizibil. 2. Se poate desface legătura de piele pentru repararea cusăturii? Există riscul contractării pielii şi a modificării ornamentului imprimat la rece. 3. Pentru a realiza curăţirile umede ar fi fost necesară desfacerea blocului de carte. Dar astfel canturile ar fi devenit neuniforme, iar nervurile originale s-ar fi pierdut, întrucât ele nu s-ar fi putut reutiliza. 4. Să rămână vizibilă reparaţia rupturii de pe tabla din spate? Dacă se lipeşte o nouă piele, atunci restauratorul a fost ultimul care a văzut-o. 5. Benzile de pergament ar rezista oare la desfacere? Aceste benzi în stare uscată s-ar putea rupe, iar la ume„Şepci”: capetele legăturii depăşind scoarţele se îndoaie către interior peste table, iar la cotor, între cele două scoarţe pielea se pliază doar. Aceasta protejează şi capital band-urile. 154
