Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
după turnare. în caz ideal, tratarea acidifierii şi turnarea de pastă se pot realize într-o singură etapă, cu o singură umezire şi uscare, ceea ce este important în privinţa cruţării hârtiei, astfel ea fiind expusă o singură dată la întinderea şi contractarea cauzată de schimbarea umidităţii. în acest caz, tratamentul umed s-a dovit a fi necesar în două etape, din două motive chiar şi asumând riscurile implicite. Unul dintre motivele cele mai importante a fost faptul că în scopul cercetării ulterioare filele spălate şi încă necompletate au fost digitizate. Celălalt motiv a fost că pentru efectuarea turnării hârtiei trebuia cunoscută nuanţa hârtiei originale după curăţire, pentru a putea prepara pasta de hârtie de culoare adecvată. Filele chiar şi după curăţirile temeinice şi pălirea petelor prezintă nunanţări accentuate chiar şi pe aceeaşi filă. Cu tehnica turnării de pastă se pot întregii lacunele cu fibre de culoare adusă în ton cu nuanţele locale ale hârtiei. Prin aplicarea locală a pastelor de culoare diferită se obţine un aspect mai unitar decât printr-o nuanţă intermediară, întrucât aceasta ar fi apărut ca pată deranjantă atât în zonele mai deschise cât şi în cele mai închise. La lipsurile zonelor cu scris s-a preparat o pastă din fibre mai scurte, într-un ton mai închis, apropiat de cel al cernelii, dar turnarea, chiar şi după încercarea mai multor tehnici, a acoperit suprafeţe mult prea mari din text şi a avut aspect pătat (foto 17). De aceea, după îndepărtarea completărilor turnate în zonele cu scris acidifiat, a trebuit să se găsească o metodă mai bună pentru completare. Deasemenea după mai multe încercări, o metodă specială de completare manuală a dat cel mai frumos rezultat, însă aceasta a fost deosebit de migăloasă. Păstrarea aspectului scrisului a fost foarte important având în vedere caracterul de monument lingvistic al codicelui, astfel în acest caz timpul acordat completării a avut un loc secundar. Cunoscând rezultatele probelor, după digitizare, completarea filelor s-a realizat în două etape. într-o primă etapă s-au completat deteriorările de la margini şi lacunele mai mari, prin turnare manuală la masa de vidare (foto 18). După aceasta, încă pe masa de vidare, întreaga suprafaţă a filelor a fost reîncleiată cu o soluţie slabă de gelatină. Apoi filele aşezate împreună cu site au fost aşezate pe hârtii sugativă, astfel ele s-au uscat repede. Sugativarea lor a fost necesară pentru că petele turnate au avut un conţinut de apă mult mai ridicat decât însăşi filele de hârtie, şi sugativarea a ajutat la reducerea acestor diferenţe, uscarea filelor fiind mai uniformă. Turnarea a trebuit să se realizeze fără activarea vidării, întrucât la probele realizate cu vid s-au rupt mici fragmente din scrisul acidifiat, în timp ce fără vid astfel de probleme nu s-au ivit. De aceea filele au fost lăsate pe sitele serigrafice pentru câteva minute, scurgerea apei fiind lăsată doar pe seama gravitaţiei. După uscare, scoase de pe sită, filele umezite au fost presate mai întâi între straturi de pâslă, apoi între starturi de Bondina şi hârtie sugativă. Drept testare, o filă a fost presată direct după turnare împreună cu sita, dar şi în acest caz s-au pierdut mici fragmente, în timp ce în cazul uscării la aer şi reumidificării, acest lucru nu s-a întâmplat. Filele au fost completate la negatoscop, deoarece fisurile zonelor scrise şi lacunele foarte mici nu au putut fi văzute decât în contra-lumină sau la mişcare. Acest fapt a îngreunat completarea, întrucât în contra-lumină şi culorile s-au modificat. Deoarece acidifierea a afectat aproape exclusiv doar zonele scrise, culoarea hârtiei de completare a trebuit potrivită la culoarea cemelurilor (foto 19). Din hârtia de completat subţire, turnată în acest scop, s-au rupt mici “scame” de dimensiunea seminţelor de mac, cu marginile scămoşate, din care alegând cele de nuanţă şi formă adecvată s-au putut completa lipsurile, producând diferenţe vizuale minime (foto 20). Având în vedere dimensiunile lacunelor şi ale peticelor de hârtie, completarea s-a realizat cu ajutorul a două pensule. După aplicarea unui strat subţire de metal-celuloză cu una din pensule, cu cealaltă pensulă umezită s-a aşezat la locul potrivit “scama” aleasă (foto 21). După completarea lipsurilor şi a fisurilor, filele au fost netezite prin presare între straturi de Bondina şi hârtii de filtru umezite (foto 22-24). Deşi desprinderea pulverulentă a cernelii a fost redusă prin reîncleierea cu soluţia de gelatină, ea nu a fost stopată în întregime. De aceea filele au fost fixate prin pensulare cu o soluţie 3% de Klucel M8 în alcool. După acestea a urmat recoaserea blocului de carte şi restaurarea legăturii (foto 25-28). BIBLIOGRAFIE BOTTI, Lorena - MANTOVANI, Orietta - RUGGIERO, Daniele: Calcium Phytate in the Treatment of Corrosion Caused by Iron Gall Inks: Effects on Paper. In: Restaurator, 2005. Vol. 26. No. 1. pp. 44-62. HUHSMANN, Enke - HÄHNER, Ulrike: Work standard for the treatment of 18th and 19th century iron gall ink documents with calcium phytate and calcium hydrogen carbonate. In: Restaurator, 2008. Vol. 29. No. 4. pp. 274-318. KASTALY, Beatrix: Ragasztóanyagok a könyvkötésben, a könyv- és papírrestaurálásban (Adezivi în legătoria de carte şi în restaurarea de hârtie şi carte). Manualele cursului de formare pentru restauratori de carte, Biblioteca Naţională a Ungariei - Széchényi, Budapesta, 1991. pp.’19-20. KOLBE, Gesa: Gelatin in historical Production and as Inhibiting Agent for Iron-Gall-Ink Corrosion on paper. In: Restaurator, 2004. Vol. 25. No. I pp. 26-39. M1KESY, Pongrácné: A tintamarás kezelésének újabb lehetőségei. (Noile posibilităţi de tratare a coroziunii cemelurilor) (Prezentare din data de 9 dec. 2002 la Sesiunea de comunicări ştiinţifice organizate de către Biblioteca Naţională a Ungariei - Széchényi) 8 Klucel M (hidroxi-propil-celuloză). Diferitele litere după denumirea de Klucel semnalează diferite grade de polimerizare. Klucel M se pretează cel mai bine la fixarea de suport a suprafeţelor pictate prezentând cracluri şi desprinderi. 151
