Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
mai multe date au fost citite de către noi din registrele de dinaintea Primului Război Mondial, ceea ce nu mai corespundea, doar parţial, situaţiei actuale, pe de o parte, pe de altă parte a fost destul de dificil utilizarea acelor date în cercetarea pe teren. Din fişele de conservare, întocmite cu ocazia intervenţiilor de restaurare, acum 30 de ani, a reieşit faptul că şi atunci steagurile au prezentat suficiente urme de uzură şi avarii. Numărul acestora s-a înmulţit până în zilele noastre. Toate aceste constatări, pe lângă semnalarea gradului de distrugere din cauza factorilor fizico-chimici şi biologici dau calificativului preocupării şi interesului uman faţă de acest grup de patrimoniu. Steagurile sunt mult mai expuse la distrugeri, datorită fluctuaţiilor, schimbării permanente a intensităţilor parametrilor factorilor de mediu decât alte tipuri de obiecte de patrimoniu, în primul rând, datorită faptului că sunt realizate din materiale naturale. La acest fapt se mai adaugă prezenţa picturii, broderiile cu fire metalice, aplicaţii, materiale şi forme ornamentale, cuie metalice ş.a. care denotă o construcţie foarte complexă ale acestor piese. Crearea şi menţinerea unui mediu adecvat de conservare depinde numai de voinţa umană, precum şi de bunăvoinţă şi pricepere, care ar putea garanta menţinerea pe termen lung a obictelor textile istorice, în special. în lipsa acestor condiţii colecţiile, respectiv păstrarea şi conservarea obiectelor muzeale lasă mult de dorit. Distrugerile şi deficienţele descoperite cu ocazia cercetării textilelor istorice din cadrul Muzeului Banatului Timişoara se pot grupa astfel. Aproape la fiecare obiect este prezent decolorarea, care este rezultatul oxidării pigmenţilor coloranţi după expunerea lor îndelungată la lumina solară. Se întâlneşte atât la părţile textile, la picturile ornamentale cât şi pe hampe. Un alt fenomen general constatat este prezenţa prafului şi starea mototolită a materialului textil, care denotă o folosinţă şi depozitare neadecvată. Părţile mototolite au favorizat apariţia crăpăturilor minuscule, ruperilor, sfâşierilor şi tensionarea exagerată a firelor, toate fiind efectele factorului mecanic. Utilizarea permanentă şi îndelungată a steagurilor a generat uzură, julituri, în general slăbirea materialului textil, care a stat la baza pierderilor iremediabile ale unor surafeţe textile (foto 4-5). în cazul steagurilor şi drapelelor pictate, sa constatat că pictura a fost aplicată direct pe suprafaţa textilă suport, fără interpunerea unui substrat (foto 4-5). în general nici vopselele şi nici suportul textil nu erau de calitate superioară, iar din această cauză stratul pictural a crăpat, se descuamează în permanenţă ceea ce a cauzaat pierderea picturii, într-o măsură mai mare sau mai mică şi implicit pierderea mesajului pictural. Acelaşi fenomen a fost constatat şi în cazul stegurilor cu doiă foi şi feţe separate, de multe ori, ambele pictate. Şi în acest caz, stratul pictural fără grund a fost expus unei uzuri rapide şi realizării crăpăturilor. în numeroase cazuri, posibilitatea avarierii unui steag este determinat de vârsta, forma, materialele componente şi tenica de realizare, precum şi de interferenţa acestora în realizarea unui obiect unitar (foto 6). De exemplu, steagurii timpurii erau triunghiulare, o singură foaie cu două feţe, au fost realizate din mătase naturală fiind prevăzute cu ornamente pictate şi inscripţii. în cazul că pictura a fost realizată pe mătatse naturală degradarea a fost mai rapidă datorită faptului că rezistenţa acestui material textil este mai slabă, faţă de alte stofe şi pânze, fiind degradabil în contact cu lumina soarelui (foto 7). Steagurile cu două foi şi două feţe, de regulă au avut formă dreptunghiulară sau chiar pătrată, fiind căptuşite şi prevăzute cu broderii. Rezistenţa fizică ale acestora a fost mai bună fiind în strânsă dependenţă cu tipul de material textil. De exemplu, mătasea naturală, brocatul, damascul şi catifeaua prezintă diferite rezistenţe. Datorită broderiei suportul textil de regulă sa uzat mai repede în special dacă broderia a fost realizată cu fire metalice (foto 8-9). Ambele intervenţii cresc greutatea specifică a steagului. Cu cât un steag are greutate proprie mai mare cu atât are şanse mai mari să se rupă. în cazul pieselor mari am constatat că materialele componente ale acestora nu au fost proportionate în mod corespunzător, nu au fost în echilibru, de multe ori erau incompatibile, fapt ce a creat tensiuni permanente, încă din momentul realizării lor. Pe surafeţele textile am întâlnit pete de diferite provenienţe. Aceste pete puteau fi din depozitarea necorespunzătoare a steagurilor, prin contact direct cu alte obiecte, cum sunt petele de vopsele. Altele au avut originea în „accidente” întâmplătoare (prin vărsarea cernelii, pete de alimente, scurgerea parafinei din lumânări, arsuri mărunte ş.a.) şi în migrarea vopselei materialelor componente ale steagului datorită umidităţii excesive (cazul steagurilor care au fost arborate timp îndelungat în aer liber). Firele metalice, cuiele de hampă nominalizate, cuiele de fixare a foii steagului pe hampă, cicurii, în general părţile metalice, fier şi alamă, au lăsat urme de rugină, şi datorită frecării lor, prin utilizare cu materialului textil, au cauzat uzuri exagerate, rupturi, crăpăturii şi sfâşieri. De regulă, părţile metalice din componenţa stegurilor sunt galvanizate, de cele mai multe ori cu aramă, pentru imitarea aurului. Numai în cazul excepţionale a fost utilizat aurul propriu-zis. Părţile metalice sunt mai rezistente în timp decât părţile textile şi sunt mai puţin expuse uzurii. Dintre factorii biologici amintim pe cei mai des întâlniţi: bacteriile din praf, care au efect exicativ, de uscare, asupra materilelor textile. Datorită acestui fenomen se pierde elasticitatea naturală a textilelor. Fungii au cauzat pete organice, datorită umidităţii pe care o produc precum şi prin consumul metabolic a suportului textil. Au atacat atât părţile textile simple cât şi pe cele pictate. Moliile au afectat cu precădere pânzele de bumbac şi lână speciile de carii, în schimb, au atacat hampele de esenţă moale, chiar şi pe cele învelite în material textil (foto 10-11). în cazul nostru, însă, urme de carii au fost relativ puţine. 142
