Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
Sterea de conservare a textilelor istorice în Muzeul Banatului Timişoara Hédy M-Kiss Marea majoritate a pieselor textile istorice păstrate ma Muzeul Banatului Timişoara o formează steagurile şi drapelele. Castelul Huniadé, sediul actual al Muzeului Banatului Timişoara, constituie unul dintre cele mai vechi imobile, ce datează din Evul Mediu. Pe actualul amplasament al Castelului, Carol Robert de Anjou a construit o cetate de piatră, în perioada 1307-1315, prin angajarea unor meşteri italieni. în perioada 1315-1323 acest loc a fost capitala regatului după care reşedinţa s-a mutat la Visegrâd. în 1404, Filippo Scolari, prefectul comitatului Timiş, a restaurat clădirea, în scopul mutării reşedinţei sale la Timişoara, până în anul 1426. în 1443 castelul s-a dărâmat cu ocazia unui cutremur. în perioada 1441-1446 castelul fortăreaţă a fost renovat de către Hunyadi János, comite de Timiş, iar în perioada 1443-1447 reconstruit Castelul, pe banii visteriei de Stat, care până astăzi îi poartă numele. în 1552 a fost cucerit de turci, care au instalat aici sediul central al armatei. Această folosinţă sa păstrat până în anul 1716 când trupele austriece comandate de prinţul Eugeniu de Savoya au cucerit Banatul Timişan şi implicit Cetatea Timişoara. în aceea perioadă parterul dării era utilizat ca loc de păstrare al armamentului greu de artilerie, iar la etajul I şi II au locuit ofiţerii şi personalul servant. La 7 iulie 1849, cu ocazia bombardării cetăţii de către trupele revoluţionare maghioare şi în urma exploziei unui depozit de praf de puşcă din apropiere, aripa nordică a Cstelului Huniadé a fost grav avariat, ea fiind reconstruită în perioada 1854-1856, în stilul preferat al epocii, de către austrieci. Până la terminarea Primului Război Mondial a servit ca sediul trupelor autro-ungare. în perioada 1919-1947 a fost denumită „Cazarma Bănăţeană” („Bánsági Laktanya”), fiind sediul regimentului 6 de artileria grea. începând din 1952 este sediul Muzeului Banatului. în primii ani ai acestei perioade aici se găseau colecţii şi obiecte de istorie, arheologie, ştiinţele naturii, etnografie şi de artă. Astăzi se pot vizita primele trei structuri amintite, sub formă de secţii, celelalte, după desprindere, funcţionând ca muzee sine stătătoare în Timişoara. în cadrul muzeului funcţionează, cu o activitate de remarcat, Laboratorul de Restaurare-Conservare, care a fost înfiinţat în 1975 cu ocazia formării reţelei naţionale de acest gen. La Sectorul Textile, în perioada parcursă, au lucrat 9 persoane, dintre care 5 aveau studii superioare, artişti plastici, 3 aveau studii medii iar o persoană era inginer textile. în momentul de faţă am rămas singur, reprezentant al acestui sector, iar laboratorul, după câteva mutări repetate, a rămas fără dorare şi sediu propriu-zis. Pe parcursul a 35 de ani de activitate neîntreruptă au fost restaurate şi conservate 364 piese de patrimoniu etnografic, 196 piei arheologice, 122 textile istorice, 32 obiecte de artă decorativă şi 9 textile liturgice. Este regretabil faptul, că după predarea obiectelor restaurate, colegii din muzeu nu au respectat prevederile privind conservarea, depozitarea, manipularea şi expunerea obiectelor, comunicate de către restauratori, aşa că majoritatea obiectelor de patrimoniu restaurat a suferit pierderi, într-o măsură mai mare sau mai mică. în cadrul vechilor colecţii ale muzeului steagurile şi drapelele ocupau un loc de cinste. în ciuda acestui fapt, astăzi nu se mai constată un interes deosebit faţă de aceste obiecte unicate. Steagurile sunt păstrate în cadrul Fondului Memorialistic al Secţiei de Istorie a Muzeului Banatului Timişoara. Această colecţie este compusă în majoritate de steaguri, drapele, fanioane, ferpare, steme şi panglici, ale căror steaguri nu au putut fi identificate. Colecţia cuprinde 20 de steaguri de istorie modernă, 6 steaguri de breaslă, 13 steaguri de asociaţii şi formaţiuni civile, 5 ferpare şi steme, 23 de panglici şi 10 steaguri de istorie contemporană. în 2007, perioada de început a depistării şi studierii steagurilor şi drapelelor, dorind să realizezi un studiu amănunţit a stării lor de conservare, am constatat că obiectele textile nu se află în locuri potrivite, nu sunt conservate de nici un fel, nu sunt tratate ca o colecţie şi sunt dispersate în diferite locaţii. De exemplu, hampa de lemn, partea textilă şi panglica steagului au fost depozitate în trei locaţii şi fiecare avea alt număr de inventar. Depozitele erau curăţite parţial, pe steaguri sa aşternut un strat de praf, dovadă că nu au fost mişcate de multe decenii. Nici un obiect nu a fost împachetat, prevăzut cu husă, ferit de lumină. Rastelul de arme servea şi pentru locul unor steaguri, care erau înfăşurate, chiar şi cele pictate, într-un mod necorespunzător, (foto 1) Au fost sortite deci, ca într-o perioadă îndelungată să fie depozitate sub formă mototolită. Din lipsă de spaţiu, pe anumite steaguri au fost aşezate alte obicte grele. Panglicile au fost păstrate într-o pungă de plastic. în cazul locaţiilor de depozitare vizitate atât temperatura cât şi umiditatea relativă au fost fluctualnte. în lipsa aparatelor de măsură monitorizarea acestor parametrii de mediu nu sa realizat, aşadar, indirect, au fost omise toate prevederide de conservare şi păstrare ale obiectelor de patrimoniu. în ceea ce priveşte evidenţa patrimoniului, şi la acest capitol au fost constatate deficienţe, deoarece cele 141
