Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

ră, sau la folosirea diferiţilor pigmenţi, coloranţi: „...fără excepţie, meşterii populari anonimi au înregistrat fiecare aport cultural de valoare, filtrând de-a lungul veacurilor ce era mai bun, adaptând necesităţilor locale şi menţinând elemente a căror origine poate fi situată în momente diferite ale istoriei...”'9.

Deoarece majoritatea creaţiei populare s-a pierdut - împreună cu obiectele de uz - din cauza condiţiilor nefavorabile, studierea culegerilor si a colecţiilor etnografice, cercetarea documentelor referitoare la interiorul ţărănesc tradiţional este inevitabilă. Principalele baze de date în privinţa surselor de informaţie sunt arhivele oraşelor, ale breslelor (procese verbale, decizii, diferite reglementări, etc), itinerarele călătorilor, inventarele, listele cu zestre, mărturiile de proces, nomenclatura vamală, etc.

Surse de pigmenţi din Transilvania

Lumea mineralelor şi a plantelor este o lume „colorată”. Dintre culorile oferite de minerale şi plante numai unele sunt bune pentru pictură. Culorile de origine minerală şi cele de origine vegetală, pot fi clasificate după calitatea, preţul sau după provenienţa lor. Folosirea pigmenţilor naturali în Transilvania este dovedită din epoca paleolitică, din care datează picturile din Peştera Cuciulat, pe Valea Someşului (SJ), unde - conform analizelor efectuate — au fost folosiţi oxizi de fier şi alte argile pentru prepararea vopselei20.

Bogăţia Transilvaniei în pigmenţi minerali a fost cunoscută în toată Europa, fiind menţionată în operele lui Georgius Agricola (în secolul al 16-lea, preţul şi calitatea pigmenţilor minerali importanţi din Transilvania, a concurat cu cel al pigmenţilor naturali sau sintetici, produşi şi folosiţi în Germania, sau în Italia19 20 21), sau în tratatul despre pictură al lui Francisco Pacheco del Rio (sec. 17).

In izvoare scrise transilvănene găsim şi alte surse. In inventare, procese, sau în cărţile breslelor sunt amintite de numeroase ori vopsele, pigmenţi. Dintre pigmenţi, un loc special este ocupat de cinabrul, care a fost un pigment scump şi o sursă de mercur. Mineritul cinabrului a fost şi a rămas din epoca romană un privilegiu al domnitorilor. De ex., din 1568. este menţionat dreptul familiei Thoroczkay asupra mineritului de aur, argint şi cupru în domeniile de lângă Rimetea, cu precizarea, că mineritul mercurului şi al cinabrului rămâne privilegiul regelui22. Din 1571. sunt

19 Paul Henri Stahl: Arta populară românească şi arta orăşenească. In: Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, Tomul 14. 1967/1. Editura Academiei RSR, p. 14.

20 Marin Cîrciumaru: O peşteră cu pictură rupestră paleolitică descoperită pe Valea Someşului. In: Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, Tomul 28, 1981. Editura Academiei RSR, p. 125.

21 Georgius Agricola: Bermannus sive de re metallica dialógus, 1530. In.: A bányászat, kohászat és a földtan klasszikusai, VIII (Clasicii mineritului, metalurgiei si al geologiei) (Szerk.: Zsámboki László / Red: Zsámboki László), Miskolc-Rudabánya, 1994.

22 Zsakó, Gyula: Egy XVIII századi torockói napló (Un jurnal de secol XVIII. din Rimetea). In.: Erdélyi Tudományos Füzetek (Caiete ştiinţifice Transilvănene), nr. 177. EME (Societatea Muzeului Ardelean), 1944. p. 5.

menţionate minele de mercur şi cinabru din Depresiunea Ciucului, amândouă minereuri figurând ca un cadou bine primit de Poarta înaltă din partea principelui Báthori István.23 Cinabrul şi mercurul au fost materiale bine vândute atât în Imperiul Otoman, cât şi în Europa occidentală. Din 1622. este menţionat, că principele Bethlen Gábor a trimis din trezoreria proprie 106 q mercur, împreună cu 50 q ceară.24 Tot aici (p. 126) sunt menţionate materiile necesare pentru pictură, cumpărate la Viena, în anul 1626, dintre care amintim gumă arabică, dragant, cinabru, terebentină, auripigment, krispan, etc; reiese astfel, că unele materii prime au fost vândute, exportate, iar altele au fost cumpărate din străinătate. „Majoritatea pigmenţilor a fost o marfă valoroasă, uneori fiind transportată şi folosită la o distanţă de câteva mii de kilometri de la locul mineritului. Dar nu numai pigmenţii au fost transportaţi, ci au migrat si obiectele de artă, uneori împreună cu artiştii. Din cauzele susmenţionate, nu putem să precizăm geografic folosirea lor.”25

în secolele următoare se înmulţesc menţiunile legate de pigmenţi, sau de minerale, ce au servit ca materii prime pentru pigmenţi. Procesul a fost generat şi favorizat si de studiile miniere comandate de împărăteasa Maria Theresia şi de deschiderea noilor mine după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă.

între documente referitoare la pigmenţii minerali din Transilvania, un loc important ocupă descrierile călătorilor străini, dintre care trebuie să-l amintim pe englezul Edward Brown, care a călătorit în Ungaria între anii 1669- 70. Titlul lucrării sale este „Account of several travels in Hungária, Servia...”, şi a apărut în anul 1673, la Londra. După scurt timp a fost tradusă în limba franceză şi germană. Cităm câteva detalii referitoare la bogăţia, varietatea pigmenţilor: „Se găseşte un minereu, care este lipit la minerale, numit cinabru, care după măcinare şi amestecare cu ulei este folosit ca vopsea ... în mina aceasta au găsit mai multe minerale, dintre care mult vitriol de culoare verde, albastru, alb şi transparent. în afară de cele susmenţionate, se mai sapă şi berg-grün, care este folosit de obicei de pictori ...”

în 1714. apare în Tyrnaviae (Nagyszombat, Ungaria) cartea lui Csiba István: „Dissertatio historico physica de montibus Hungáriáé”. Cartea este alcătuită din 8 capitole, fiecare fiind dedicat unui anumit tip de mineral, sau minereu, dintre care trebuie să amintim capitolul al treilea despre minereuri de cupru, capitolul al 5-lea despre minereuri de mercur, capitolul al 6-lea despre minereuri de plumb, capitolul al 7-lea despre minereuri mai „interesante”, cum

23 Boér, Hunor: Kiegészítések a Székelyföld leírásához (Completări la „DescriereaŢinutului Secuiesc”). Sfäntu Gheorghe, 2004.

24 Báró Radvánszky Béla: Udvartartás és számadáskönyvek. Bethlen Gábor fejedelem udvartartása. (Curtea princiară si cărţi de socoteli. Curtea principelui Bethlen Gábor) p. 59.

25 Sajó, István: Ásványi eredetű festékek Magyarország területén (Pigmenti de origine minerală pe teritoriul Ungariei). In.: A Miskolci Egyetem Közleménye, A sorozat (Publicaţiile Universităţii din Miskolc, seria A), 74. kötet (volumul 74.), 2008. pp. 39-47.

121