Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

3.3.4 Lipirea pieii desprinse în cazul fiecărei lăzi, învelişul de piele s-a desprins de suportul de lemn, într-o măsură mai mare sau mai mică. Realipirea lor poate fi realizată doar prin utilizarea amidonului sau a adezivilor pe bază de material plastic. Dintre cele din urmă, mai nou, s-a extins folosirea adezi­vului Planatol BB Superior, pe bază de acetat de polivinil. Planatol-ul, odată cu îmbătrânirea lui, emană acid acetic, favorizând, pe lângă pierderea flexibilităţii, creşterea aci­dităţii pieii cu care se află în contact. Din această cauză, ulterior, în restaurarea pieilor s-a început experimentarea adezivilor pe bază de dispersii acrilice29. în Ungaria, în cadrul şcolii de restaurare de obiecte, s-au efectuat cerce­tări cu adezivi acrilici Lascaux 498 şi 360, cu amestecuri­le lor şi cu adaos de amidon de orez30. Rezultatul a arătat că adezivii acrilici cu masă mole­culară mai mare şi cu capacitate de uscare mai rapidă, nu pătrund atât de adânc între fibrele pieii, - lipirea având loc doar pe suprafaţă - faţă de amidonul cu masă mole­culară mai mică, iar în cazul în care se dezlipeşte, pielea se degradează mai puţin. Spre deosebire de aceştia, ami­donul pătrunzând între fibre realizează o lipire mult mai puternică decât puterea de legătură dintre straturile pieii (stratul papilar şi stratul reticular), de aceea la dezlipire poate duce la desprinderea lor. Proprietăţile de lipire co­respunzătoare obiectului, pot fi realizate prin amestecu­rile adezivilor acrilici cu amidonul în diferite proporţii. La realipirea pieii doar cu amidon, pielea aflată într-o sta­re degradată poate să absoarbă o cantitate mare de apă, iar lemnul poate să absoarbe la fel conţinutul de apă al adezi­vului şi din această cauză devine recomandabilă utilizarea amestecurilor mai sus amintite. Calitatea lipirii poate fi influenţată de starea de conser­vare a pieii, de exemplu: partea învelişului de piele, afla­tă în zona încuietoarei, devenită foarte fragilă din cauza umezirii, nu putea fi lipită nici cu amidon, nici cu adezivii Lascaux, nici cu amestecurile lor. Pielea dură, dar friabilă s-a impregnat rapid cu adezivul aplicat, iar în acelaşi timp lemnul a absorbit umiditatea, astfel încât legătura potrivită între cele două suprafeţe nu s-a putut realiza. După uscare, pielea a devenit şi mai rigidă, iar în jurul încuietoarei s-a mpt, în unele locuri s-a desprins (foto 42). Cu prilejul resta­urării, această parte a fost completată prin lipire pe muchii. 29 Sturge, Th.: The conservation of leather artefacts. The Leather Conser­vation Centre. Northampton, 2000. şi Leather/skin and its conservation for museums and archeologists. CD-ROM, Athen, T.E.I., Athen - Hun­garian National Museum, Budapest - Leather Conservation Centre. Northampton, 2001. 30 Copolimerii de metacrilat de butii condensaţi cu esterii acril-butile. HV- ul 498 dau, în sine, o legătură dură, fixă, în timp ce adezivul HV-ul 360 oferă o lipire moale, flexibilă, dar după uscare rămâne lipicioasă. Bren­ner Róza: Magas hőmérsékleten zsugorodott és deformálódott XVIII, századi bőrcsizma restaurálása. (Restaurarea unei cizme de piele de secol XVIII, încreţită şi deformată la temperatură înaltă) Lucrare de diplomă. Coordonator ştiinţific: Kissné Bendefy Márta, Universitatea de Arte Plastice din Ungaria, Facultatea de Restaurare, Specializarea restaurare obiecte. 2005. pp. 43^45. 3.3.5 Completarea învelişului de piele Lipsurile pieilor învelişurilor pot fi completate cu piei potrivite tipurilor de animale identificate odată cu inves­tigaţiile efectuate anterior. Completările se realizează în funcţie de lacuna respectivă şi de mediul său, prin alipi­rea la nivelul muchiilor sau lipirea pieii pregătite pentru completare prin subţiere pe sub conturul pieii originale. Pentru lipirea lor putem folosi adezivii amintiţi. La completarea pieii trebuie să luăm în considerare sta­rea întregului obiect, lipsurile componentelor - ornamen­tele metalice şi căptuşeala textilă - doar corelând acestea trebuie să definim necesitatea şi măsura completării. Aşa cum am afirmat la completarea ornamentelor, în domeniul restaurării din ultimii zece ani, ca urmare a schimbărilor etice produse, necesitatea completărilor devine din ce în ce mai incertă. 4. Tratarea căptuşelii textile 4.1 Curăţarea Ţesăturile pentru căptuşeală din pânză de in sunt foarte pră­fuite, adezivul a ieşit la suprafaţă, pe unele sunt halouri de apă apărute în urma infiltraţiilor şi depuneri grase, probabil din perioada de după pierderea funcţionalităţii. Desfacerea căptuşelii nu este recomandată pentm că dezactivarea adezi­vului - identificat pe baza investigaţiilor ca fiind un amestec de clei cu amidon31 - este posibilă doar prin umezire, care poate duce la pătarea pânzei, cauzată pe de o parte de adeziv, pe de altă parte de materialele dizolvate din lemn. Este con­traindicată îndepărtarea pânzei şi din cauza metodei de rea­lizare a sertarelor lăzii, care au fost construite direct în lăzile deja învelite în pânză, astfel încât textila nu poate fi scoasă de pe suportul de lemn fără dezmembrarea lor. Cel mai important lucru îl constituie îndepărtarea pra­fului din pânza ţesută rar, pe care o putem efectua prin tuli montat pe un aspirator reglat la un grad scăzut, evitând o degradare în plus a părţilor rupte, destrămate. Curăţa­rea cu detergent tensioactiv nu se recomandă fiindcă nu există posibilitatea clătirii suficiente a detergentului, ast­fel acesta ar rămâne în material. Datorită pericolului pătă­­rii sus amintite, tratamentul de curăţare cu apa trebuie să fie evitat, aplicarea lui fiind permis doar în cazuri foarte motivate şi efectuat cu mare precauţie, utilizând bureţii de polipropilenă cu care se poate regla cantitatea apei ab­sorbite. Pentru dizolvarea depunerilor grase sunt potriviţi detergenţii organici, însă şi în situaţia folosirii lor există riscul pătării. In cazul unor lăzi, materialul textil s-a desprins, s-a 31 Vezi. Kovács Petronella: 18. századi, erdélyi, bőrrel borított díszes útiládák. I. rész: Történeti vonatkozások, készítéstechnikai kutatás és anyagvizsgálatok. (Lăzi de voiaj învelite în piele şi ornamentate din Transilvania secolului al 18-lea. Partea I. Aspecte istorice şi cercetări privind tehnica lor de confecţionare şi materialele utilizate, 2.7. Ade­zivi) In. Isis Erdélyi Magyar Restaurátor Füzetek/Revista Restauratori­lor Maghiari din Transilvania 8-9. Ed. Kovács P. Haáz Rezső Múzeum, Székelyudvarhely, 2009. pp. 75-76. 138

Next

/
Oldalképek
Tartalom