Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
în cursul inventarierii am găsit multe cărţi vechi şi rare, care nu erau păstrate în condiţii tocmai idale. Acestea au fost adunate de pe întreg teritoriu al diecezei şi la ora actuala se află adunate în trei biblioteci, şi anume în localităţile Cărei, Căpleni şi Palatul Episcopal Satu Mare. Cărţile cu valoare muzeală, după selecţie au fost desprăfuite, curăţate, dezinfectate, după care s-au aranjat pe rafturi într-o sală amenajată ca bibliotecă (foto 2.). Biblioteca de cărţi vechi a Palatului Episcopal Satu Mare deţine înjur de 4500 de cărţi vechi şi rare,datând din perioada secolelor 16-19, printre care întâlnim multe rarităţi. Aici se găseşte, de exemplu, un exemplar al Bibliei de Vizsoly, tradusă de Karoli Gáspár, din 1590. O altă raritate este Biblia tradusă în anul 1626 de preotul catolic Káldi Gyorgy.Această Biblie este tradusă pe baza Vulgatei din latină şi a fost tipărită cu ajutorul si sprijunul arhiepiscopului Pázmány Péter, principele Bethlen Gábor şi vistieria de la Viena. Această lucrare este de o importanţă majoră, fiind prima traducere maghiară tipărită a Bibliei catolice. O altă categorie de obiecte de pe lista cu priorităţi, este cea a textilelor liturgice şi hainelor preoţeşti, care a rezultat un material bogat. Această categorie cuprinde piese de valoare atât din timpuri vechi, cât şi din timpuri recente. Formarea acestor veşminte liturgice este rezultatul unui proces îndelungat. La început se vorbeşte doar de pallium (manta) si orarium (patrafir), apoi se menţionează alba (camaşa alba) si cingulum, folosit ca şi centură, curea peste alba, iar manipulus, accesoriu la încheietura mânecii. Dalmatica - hainele preoţeşti erau de acelaşi model şi culoare cu cele ale prelatului liturgist. Casula (haina de ceremonie a prelatului), s-a format din veşmintele romanilor antici. La început era o mantie largă, fără mâneci, în formă de clopot ce de-a lungul anilor s-a transformat în forma unei vioare, reîntorcându-se azi iar la forma iniţială. Pe lângă aceste veşminte preoţeşti, colecţia include mitre, pluviale, mănuşi, pantofi, orare/potrofire,şi alte piese folosite în cursul liturgiei (purificatorium, palia, corporale). Inventarul textilelor liturgice provine majoritar din secolele 18-20 şi include elementele unor veşminte preoţeşti şi accesoriile acestora din brocat şi mătase,confecţionate şi create în atelierele din Austria, Ungaria, caracterizându-se prin ornamente bogate cu broderii de mătase şi fire metalice. Una dintre cele mai reprezentative si valoroase piese, este o casulă brodată cu fire metalice, confectionaţă din mantia de încoronare a împărătesei Maria Teresa (foto 3.). Pe lângă materialul bogat cuprinzând textile si cărţi, menţionăm categoria obiectelor din lemn Pe teriotoriul diecezei se găsesc şi multe obiecte valoroase din lemn: mobilier vechi, bănci, altare, amvoane, crucifixuri si statui policrome (foto 4-5). Unele sunt lucrate de meşteri populari, altele însă provin din atelierele renumite din Tirol, Viena si Buda. Aici trebuie să amintim cele două altare de o rară frumuseţe, aflate la Răteşti şi Vişeul de Sus, provenind din atelierul lui Ferdinand Stufflesser (foto 6-7.). Structura mobilierului în generel este din lemn de brad, pe când ornamentele sunt sculptate din tei, care sunt acoperite cu un strat de grund peste care se aplică stratul de culoare, sau bolusul, care vine sub stratul de foiţă metalică. S-au constatat în mai multe cazuri urmele deteriorării biologice, dar din fericire nu în multe locuri s-au găsit urme de atac biologic activ. în urma deteriorării, a lipsurilor, urme de ardere, de-a lungul timpului s-a intervenit prin reparaţii neautorizate, vopsire, adăugare, reconstrucţie. Unele sculpturi au fost revopsite de atâtea ori, încât nu se prea pot recunoaşte, sau părţile componente vopsite s-au curăţat până stratul de culoare,şi aurirea s-au înlăturat complet. Următoarea categorie de obiecte este cea a vaselor liturgice,caracterizându-se printr-o ornamentaţie bogată şi diversificată. Vasul liturgic cu destinaţia cea mai importantă şi de originea cea mai veche, este potirul. La romani a servit de vas de băut având trei părţi componente: talpa, cupa propriu-zisă, si partea de legătură, nodus. în trecut acesta era făcut din piatră, os, lemn, sticlă, însă din Evul Mediu se foloseşte doar metalul, în cele mai multe cazuri aliaj de cupru,dar şi argint şi aur. în mod obligatoriu, partea interioară a cupei este aurită. Cel mai vechi obiect al acestei categorii este un vas liturgic de tip gotic, de origine presupusă de la sfârşitul secolului al 16-lea, un potir din aliaj de cupru care provine de la Baia Mare (foto 8.). Majoritatea vaselor de cult provin din secolele 18-20. Materialul acestora este argint sau aliaj de cupru (în cele mai multe cazuri aliaj de cupru galben), sunt aurite şi în majoritatea lor se prezintă cu deteriorări fizice. Se găsesc printre ele lucrări provenite din atelierele giuvaergiilor Joseph Kern, Anders, János Bittner, Sebastian Hann, în cadrul acestei categorii monsfranţa este obiectul cel mai îndrăgit, împodobit şi modificat în cea mai mare măsură de stilul baroc. Ceea ce ne-o demonstrează în modul cel mai elocvent este monstranţa executată de maestrul originar din Levoca (Slovacia), János Szilassyja comanda contesei Károlyi Anna şi donată în cele din urmă călugărilor franciscani în 1756 (foto 9.). Aceasta este una dintre cele mai frumoase obiecte executate de el, pe lângă monstranţele din Eger, Győr si Kosice. Emailul pictat prezintă scene biblice şi este împodobită cu flori din email colorat, figuri de îngeri şi pietre preţioase. Această monstranţă este una dintre cele mai frumoase şi valoroase obiecte ale noastre. Majoritatea obiectelor din argint, aliaj de cupru aurit sau argintat sunt deteriorate în urma uzurii. O mare parte a deteriorărilor provin din curăţirile repetate, necorespunzătoare, sau a reparaţiilor. Unele părţi s-au sudat sau înlocuit, introducând astfel materiale străine, incompatibile cu părţile originale declanşând astfel un lanţ de degradări electrochimice care în condiţiile de microclimat necorespunzător şi mai ales în condiţii de UR (umiditate relativă) ridicată, pot cauza în timp o distrugere definitivă.. Suprafeţele fiind zgâriate, substanţele chimice pătrund în suprafeţele cizelate (praf de curăţat, pasta de dinţi, etc), rezultând coroziunea obiectelor. Pe lângă piesele din metal folosite la liturghii, trebuiesc amintite clopotele bisericilor, care mulţumită închizătorilor şi plaselor montate la geamurile turnurilor bisericilor, în multe locuri se găsesc în stare excepţională, 183
