Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

Salvarea bunurilor culturale ale diecezei romano-catolice Satu Mare Éva Puskás în 2004 dieceza romano-catolică a sărbătorit 200 de ani de existenţă, însă creştinismul se datează cu mulţi ani în urmă pe aceste meleaguri. în timpul regelui Sfântul Şte­fan judeţul Satu Mare aparţinea de Episcopia Transilva­nia, înfiinţată în 1009, iar în Evul Mediu teritoriul era sub tutela Episcopiei de Eger şi Transilvania. Dieceza Satu Mare a fost separată de Episcopia Eger în anul 1804. înjurai anilor 1540 se răspândesc ideile reformei reli­gioase şi vor câştiga teren şi în judeţul Satu Mare, dar Si­nodul de Trident aduce reînvierea Bisericii catolice şi prin politica împăratului Austriei, credinţa catolică va prinde din nou putere. La începutul anilor 1600 în oraşele Cărei, Satu Mare, Baia Mare, Baia Sprie se stabilesc mai mulţi iezuiţi. Alături de ei apar şi călugări minoriţi în Baia Mare în anul 1687, franciscani în Căpleni în anul 1719 şi piarişti în Cărei. în secolul al 18-lea populaţia acestor meleaguri scade datorită invaziilor turceşti si tătare, a războiului de independenţă condus de Rákóczi si epidemiei de ciumă, în urma acestor evenimente cu acordul curţii imperiale, contele Károlyi Sándor aduce colonişti şvabi catolici. în urma colonizării, numărul parohiilor şi a enoriaşilor creşte, ceea ce va conduce la ideea separării unei noi die­ceze. Mai multe acte au insistat asupra înfiinţării noii epi­scopii încă din timpul Măriei Teresa si Iosif al II-lea, iar în 1804 împăratul Habsburg si rege apostolic Francisc al II-lea separă dieceza de Eger. Eger devine arhiepiscopie, iar oraşele Satu Mare si Kosice devin reşedinţele noilor dieceze. Dieceza de Satu Mare în această perioadă cuprin­dea teritoriile celor 5 judeţe: Satu Mare, Maramureş, Ung, Ugocea, Bereg. La 9 august 1804 Papa Pius al VII-lea va consfinţi fondarea prin Bula papală de recunoaştere. Primul episcop sătmărean este baronul Fischer István, care în 1807, după moartea lui Fuchs Ferenc este numit ar­hiepiscop de Eger. în prezent dieceza este condusă de către PS Schönberger Jenő. Sfinţirea sa a avut loc în Catedrala Romano Catolică Satu Mare la data de 21 iunie 2003. în zilele noastre dieceza include judeţele Satu Mare si Maramureş, având 48 de parohii cu un număr aproximativ de 100.000 de enoriaşi (foto 1). în continuare vă prezentăm activităţile desfăşurate pentru salvarea şi protejarea valorilor, bunurilor culturale din dieceza romano-catolică Satu Mare. După schimbările politice din anul 1989, asemănător altor instituţii religioase şi Biserica romano catolică din Satu Mare a deschis spre.marele public si a organizat ex­poziţii temporare cu prezentarea bunurilor cultural-artis­­tice pe care le deţine. Prin acestea a atras atenţia asupra importanţei acestor valori. în vederea ocrotirii acestor bunuri pe care le deţinem, trebuie să le cunoaştem, ca să le protejăm de degradare sau distragere, să cunoaştem proprietăţile, calităţile mediului lor. Pentru a cunoaşte toate obiectele existente, începând cu anul 2005 am început inventarierea lor. Am vizitat toate bisericile, filialele, capelele, cimitirele din decanatele Satu Mare, Ugocea, Cărei, Baia Mare, Sighetul Marmaţiei. Ast­fel am reuşit să cunoaştem toate obiectele păstrate, clădirile si mobilierele aferente, starea de sănătate a lor şi modul de păstrare, protejare, măsurile de siguranţă existente. Cunoaş­terea evidenţei şi a condiţiilor de păstrare ale obiectelor este fundamentală în vederea protejării şi conservării lor. Trece­rea în evidenţă a obiectelor de cult s-a făcut tipizat, rezul­tând astfel o evidenţă clară a stării actuale a fiecărui obiect. Inventarierea ne-a ajutat să cunoaştem starea actuală ale obiectelor, să prevedem intervenţiile necesare de urgenţă în ceea ce priveşte soarta obiectelor si microclimatul. Ne-am concentrat asupra câtorva probleme majore:- condiţiile mediului de păstrare- umiditate, situaţii termice şi luminozitate- situaţia închizătorilor- curăţenia- siguranţa/securitatea. S-au făcut fotografii digitale la fiecare obiect, s-au trecut numerele de inventar, s-au întocmit fişe de obiect, care cuprind datele principale ale obiectului şi starea lor de conservare. Dacă a fost cazul, obiectele inventariate au fost trecute în lista de priorităţi a obiectelor cu probleme si am purtat discuţii căutând soluţii de urgenţă cu persoanele respon­sabile în cauză. Obiectele restaurate pe parcurs au fost expuse in ca­drul unor expoziţii itinerante pe teritoriul diecezei, apro­­piindu-i astfel pe oameni de tezaurul sacral. Obiectele inventariate sunt de o mare varietate şi cu­prind un număr mare de categorii. Pe lângă obiectele de mobilier ale bisericilor, găsim numeroase picturi, sculp­turi din lemn, statui, vase liturgice, veşminte bisericeşti folosite cu diferite ocazii/ceremonii, textile liturgice, piese care contribuie la trezirea iubirii Domnului şi a ev­laviei. 182

Next

/
Oldalképek
Tartalom