Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)

Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése

la altele produşi de coroziune ai fierului. Astfel ornamentele se pot încadra în două categorii: cele confecţionate din alamă şi cele din fier. Felul tratamentului aplicat suprafeţei nu s-a putut stabili cu ochiul liber din cauza produşilor de coroziune. Părea probabil că ele au fost tratate cu cositor, deoarece pe suprafaţa roşiatică a pielii acestea arătau mai bine decât dacă erau negre.

2.5.1. Analiza materială a aplicaţiilor metalice

Probele prelevate din benzile şi din decoraţiunile metalice au fost analizate cu ajutorul microscopului electronic cu baleiaj combinat cu spectroscopia de raze X cu dispersie de energie (SEM-EDS).6" S-a constatat că trei dintre lăzi sunt din fier zincat, şase sunt din alamă, două cu aplicaţii combinate din fier zincat şi alamă.63

Stabilirea faptului dacă s-a folosit fier simplu sau fier cositorit pentru ornamentele metalice necesită încă cercetare. Alături de zincarea ulterioară susţinută de Krünitz sunt şi argumentele că placa de fier subţire se poate prelucra mai uşor la rece decât cea zincată, pentru că cositorul o rigidizează. Mai mult, dacă motivele erau tăiate din placă cositorită, marginile ar fi ruginit foarte repede.

Urmele tratamentului cu ulei de in menţionat de Krünitz nu s-au putut identifica la nici o ladă.

Ornamentele cositorite au fost fixate pe lemn cu cuie de fier cu capul cositorit, iar aplicaţiile din alamă cu cuie de fier cu cap de alamă. Cositorirea s-a realizat în mod cert prin imersare, în timp ce cuiele cu cap de alamă s-au confecţionat probabil prin metoda descrisă de Krünitz: „Capetele de alamă ale cuielor nu au fost executate de fierari ci de arămari...acestea se decupează din plăci de alamă laminată (Rollenblech) la fel ca şi nasturii...Arămarul rotunjeşte capetele cuielor la fel ca nasturii, prin presare, iar dacă se doreşte cap ornamentat, atunci se aplică o presă gravată. După ce capetele au primit forma şi omamentica dorită...ele se aşază în găurile din capacul furnalului şi se lasă să se încingă. între timp arămarul dizolvă puţină clorură de amoniu şi toarnă soluţia într-un vas cu cioc subţire. Cu ajutorul acestuia poate să toarne cu uşurinţă câte o picătură din soluţie în capetele cuielor, care la efectul temperaturii ridicate se transformă instantaneu într-un sediment alb. Lângă furnal există o tigaie cu cositor topit. Arămarul imersează cu mâna dreaptă capătul cuielor în cositor şi le aşează peste sedimentul de clorură

62 Prin analiză pe lângă definirea materialelor ornamentelor metalice, respectiv a straturilor superficiale ale acestora s-a dorit şi identificarea produşilor de coroziune din exterior şi din interior. Analizele au fost efectuate de autor în Centrul de Cercetare a Academiei Maghiare alături de fiziceanul Dr. Tóth Attila. Pe cât posibil de pe lăzi s-au prelevat mai multe probe din zone diferite. Tăind în trei probele de cca. Icm2 pe una din bucăţi s-a păstrat stratul de coroziune, iar celelalte două s-au şlefuit pânpă la presupusul strat metalic original şi s-au efectuat în general câte trei măsurători. Detaliile analizelor şi rezultatele vezi pe dvd-ul alăturat op.cit. a lui. Kovács P.

63 Cu ornamente cositorite: tabelul 1. b, f, i, p. Cu ornamente de alamă: tabelul 1. a, e, g, h, 1, m. Cu aplicaţii din fier cositorit şi alamă: tabelul 1. d, j. Analizele lăzilor de la Hunedoara, Zagreb şi de la Nagykörös, nu s-au efectuat încă.

de amoniu din capetele de alamă. Iar cu pensula din mâna stângă răceşte cositorul cu apă rece. Clorură de amoniu (ţipirigul) ajută unirea metalelor.”64

2.6. Textilele de căptuşeală

2.6.1. Materii de bază şi tehnici de ţesere

în contrast cu cele descries de Krünitz, cu excepţia a.n lăzi Pâkei şi a celei de la Sibiu învelită cu piele cu păr, lăzile ardeleneşti nu s-au căptuşit cu pânză crudă, ci cu textile imprimate, cu lăţimea între 80-82 cm (foto 14-24.). La lăzile cu dimensiuni mai reduse (lungime de 78 cm), din lăţimea textilei ieşea lungimea lăzii, astfel marginile textilei pot fi văzute pe laturile scurte ale acestora, în timp ce la lăzile mari textilele s-au lipit tocmai în direcţia opusă. în cazul unora dintre lăzi capacul s-a căptuşit cu aceeaşi textilă, în timp ce la celelalte s-a folosit piele în acest scop. La „urechile” de protecţie împotriva prafului s-au aplicat două straturi de pânză pentru căptuşirea pielii: una simplă, tară model şi una din textila de căptuşeală.

Fibrele prelevate din firele de urzeală şi bătătură ale textilelor, studiate la microscop, pe baza nodurilor de creştere s-au dovedit a fi de in/cânepă (foto 33.). Textilele s-au ţesut în structură de pânză din fire cu torsură în Z. Firele de urzeală sunt în jur de 10-14/cm2, iar cele de bătătură au densitatea în jur de 5-6 fire/cm2.65

2.6.2. Imprimeele şi tehnica lor de executare

Modelele textilelor se compun din flori, buchete şi vrejuri înflorite printre panglici (foto 14-24). în general se compun din trei culori, imprimate direct. La unele se pot observa caracteristicile imprimeului, şi anume marginile stanţelor de presat. S-ar putea ca unele să fi fost imprimate cu cilindri, dar acest aspect necesită mai multă cercetare.

în literatura de specialitate, printre pânzele de in şi textilele mai fine contemporane, am găsit doar una-două exemple asemănătoare ca imprimeu celor folosite la căptuşirea lăzilor (foto 34. a-b., 36. a-b.). în schimb aceste modele sunt mult mai strâns înrudite cu tapetele de hârtie din sec. al 18-lea (foto 35. a-b).

Se ştie că odată cu schimbarea sezonală a modelelor de pe textile, stanţele au fost de multe ori preluate de meşterii tapetelor (imag.) în sec. al 18-lea, când în Anglia se comercializau deja tapete de hârtie în sul,66 în regiuni germane, burghezia prefera încă tapetele textile. Locul acestora a fost preluat de tapetele de hârtie mai rezistente insectelor şi depozitând mai puţin praf, abia la sfârşitul sec. al 18-lea, începutul sec. 19.67 * Este posibil deci, că la

64 Krünitz op. cit. La articolul Nagel. Voi. 100., 1805.

65 Unde nu s-a putut decide lăţimea pânzei de in am socotit ca fire de urzeală cele mai dese pe 1 cm2

66 Preluând această tehnică Jean-Baptist Réveillon, fabricantul de tapet transformat din mic manufacturier în mare industriaş, a dezvoltat-o în Franţa şi tapetele sale superbe s-au răspândit până peste ocean, mai ales în cercul nobilimii şi a marii burghezii.

67 Thümmler, S.: Einführung. In.: Der Tapetenfabrikant Johann Christian

Arnold 1758-1842. 10-12. pp.

155