Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
metalice, iar pe capace s-au aplicat pe trei laturi piei de protecţie împotriva prafului. Dintre lăzile transilvănene studiate, cele cu dată inscripţionată ne-au parvenit din anii 1762-1790 (interval de 28 de ani). Datorită asemănărilor în execuţie şi ornament ne putem pune întrebarea dacă ele ar putea fi produsele unui singur atelier? Eventual reprezentanţi ai unei regiuni mai restrânse cum sunt de ex. Lăzile cufăr de la Ammerland sau este vorba despre articole de modă larg răspândite, din care s-au păstrat doar câteva exemplare. Pe unele dintre lăzi, cifrele au fost ulterior aplicate ca plăci metalice, fixate prin cuie. Acest fapt ne indică, că acestea erau mărfuri finite, care se puteau cumpăra şi ulterior se aplicau plăcile cu dată sau monograme după dorinţa cumpărătorului. în fiecare caz execuţia cifrelor şi a literelor este identică cu celelalte motive din jur. Acesta ne lasă să credem că aceste plăci făceau parte dintr-o compoziţie proiectată dinainte. Pentru a decide dacă lăzile erau comandate direct de la atelier sau erau cumpărate prin comercianţi, este nevoie de mai multă cercetare. 2. Cercetări de istoria tehnicii. Compararea observaţiilor de tehnica confecţionării şi a analizelor ştiinţifice cu sursele contemporane germane. 2. I. Confecţionarea lăzilor de voiaj învelite în piele conform descrierilor din enciclopedia lui Kriinitz în sec. al 18-lea lăzile aveau încă un rol important, îndeplinind mai multe funcţii în gospodării, astfel meseria de confecţionare a lăzilor este inclusă în enciclopediile contemporane. Dintre acestea cel mai detaliat despre lăzile de voiaj ne relatează Oekonomische Encyklopâdie a lui Kriinitz. Conform acesteia lada era confecţionată de tâmplar şi apoi pielarul o învelea în piele de vită, oaie sau în piele de focă cu blană, şi îi fixa protectoarele contra prafului din piele, căptuşite cu pânză. După aceea lăcătuşul îl dotează cu încuietoare şi benzi metalice şi în final lada fiind căptuşită cu pânză pentru a ascunde cuiele.44 2.2. Dimensiunile şi formele lăzilor învelite în piele Baza lăzilor învelite în piele de obicei o constituie o cutie din lemn de esenţă moale - brad. Dimensiunile depind de rolul pe care îl îndeplineau: de voiaj, de zestre, pentru haine, bijuterii sau bani, etc. Lăzile de voiaj de obicei au formă cilindrică sau de prismă. La acestea din urmă laturile se pot îngusta către bază. Capacul plan, în două ape sau bombat se fixează de corp prin două sau mai multe balamale.45 înălţimea lăzilor este în general în jur „de unu-doi şingi...dar erau şi mai mari şi mai mici. Lăzile de „negustor” sau de „trăsură” ale burgheziei de multe ori depăşeau aceste mărimi.”46 Şingul ungar, respectiv transilvănean este 44 J. G. Kriinitz op.cit., articolul: Koffer (Reise=Kofifer), voi. 42., 1788. 45 Lada Pákei este căptuşită cu pânză albă. 46 B. Nagy Margit aminteşte lăzile de trăsură şi de comerţ ale burgheziei orăşeneşti. Vezi: B. Nagy Margit: Reneszánsz és barokk Erdélyben. Művészettörténeti tanulmányok (Renaşterea şi Barocul din Transilvanide 62,2 cm.47 48 Lăzile studiate decorate cu motive florale din plăci metalice au formă de prismă cu capacul bombat. Cu excepţia unei lăzi de trăsură păstrată în Muzeul Etnografic, laturile sunt dreptunghiulare. Lungimea lor este între 78-127 cm, adică 1-2 şingi (tabelul 1. a-p.). 2.3. Structura lăzilor şi materialele folosite Dintre lăzile studiate dn trei am reuşit să prelevăm probe de material din zona degradărilor. în urma analizelor la microscop acestea s-au dovedit a fi molidul comun, care se regăseşte şi în Transilvania (Picea abies (L.) Karst.)46 (foto 27. a-c.). Caracteristicile macroscopice observate la celelalte lăzi indică faptul că şi acestea au ca materie de bază molidul. Tehnica de asamblare a lăzilor învelite şi căptuşite s-a putut studia doar în zonele unde aceste straturi au fost deteriorate. S-a putut constata că laturile au fost compuse în funcţie de dimensiuni dintr-o scândură lată de 30-50 cm. Laturile au fost îmbinate în coadă de rândunică, dispuse rar, pe jumătate suprapuse. La corpul astfel format au ataşat cu cepi fundul format din două scânduri îmbinate tot prin cepi. Capacul boltit se compunea tot din douătrei scânduri îmbinate între ele şi cu cele două capete ale capacului tot prin cepi. Laturile din capetele capacului sunt ataşate prin alunecare în scândura de margine boltită, ataşată cu cepi de restul capacului. Falţul format pe marginile capacului se potriveşte exact în falţurile corpului lăzii. Această soluţie prevenea mişcarea capacului faţă de corp, respectiv proteja conţinutul lăzii de prăfuire. Pielea şi căptuşeala acopereau defectele lemnului, astfel nu acordau prea multă atenţie finisării şi îmbinării lemnului. 2.4. Stratul de piele Jumătate din lăzile studiate provin de la familii armene, aşadar nu putem ignora faptul că „pe lângă comerţul de vite ei dominau şi piaţa de piei crude...Este izbitoare proporţia în care ei practică mai multe meserii în paralel. Acesta se poate explica prin faptul că meseriile de tăbăcar, cojocar şi măcelar sunt strâns legate de comerţul de animale şi piei crude.”49 La Gheorgheni în jurul anului 1750 din cei 103 cetăţeni armeni taxabili 18 erau negustori, dintre care 8 făceau negoţ cu vite, ceilalţi erau ţesători, în timp ce 90% dintre meşteşugari, adică 68 de personae erau tăbăcari. La Gherla, în 1750 75-80% din populaţie erau armeni, dintre care 202 (54,7%) se întreţineau din ei, Studii de istoria artei), Ed. Kriterion, Bucureşti, 1970, p. 116. 47 Cu altă denumire: cot, „ cea mai răspândită unitate de măsură comercială folosită în primul rând la măsurarea textilelor. Era larg răspândită în Europa şi măsura înjur de 58,3-78,3cm, 62cm, vienez (77, 75cm), braşovean, de Buda (vechi 58,3, nou 78,3cm), din regiunea Drava (arsin), de Târnova, cotul ardelean (62,2cm), de la Gyöngyös, Kosice, cotul regal (62,5cm), cotul clujan, de Krakovia, de la Levoca, cotul ungar (zis şing: 62,2cm)” vezi Bogdán István: Régi magyar mértékek. (Vechi unităţi de măsură ungureşti) Gondolat. Budapest, 1987. 59-60. pp. 48 Identificarea esenţei lemnului a fost efectuat de Balázs József, restaurator lemn-mobilă, Muzeul Naţional al Ungariei, Departamentul de Pregătire şi Metodică de Conservare 49 Pál Judit op. cit. 5-6. pp. 152
