Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 8-9. (Székelyudvarhely, 2009)
Puskás Éva: A Szatmári Római Katolikus Egyhámegye kulturális javaainak megmentése
comerţ: 46 comercianţi la scară largă, în majoritate comercializând vite, 134 ţesători şi 22 ajutoare. Dintre cei 105 meşteşugari (28,4%) 63 erau tăbăcari, 14 erau cizmari, 8 cojocari, ceilalţi 13 se împărţeau între diferitele meserii. Aşadar pieile necesare pentru învelirea lăzilor puteau proveni de la comercianţii sau tăbăcarii armeni. 2.4.1. Definirea tipurilor de piele Conform lui Kriinitz lăzile de voiaj se înveleau în piele de vită sau piele de focă cu blană, şi tot din acestea se confecţionau fâşiile de protecţie împotriva prafului. Identificarea pieilor folosite la confecţionarea lăzilor descrise în acest studiu s-a efectuat prin analiza microscopică a probelor prelevate din aceste piese.5" S-a constatat că la 6 dintre lăzi capacul, spatele şi latura frontală au fost învelite cu piele de vită (tabelul 1. b., g.,j., m.), la trei cu piele de viţel (tabelul 1. a., e.,f), iar la una s-a utilizat piele de oaie (tabelul 1. d.). La trei lăzi s-a folosit piele cu blană (tabelul 1. i.,n.,p.). Dintre acestea din cea de la Hunedoara nu am avut probă la dispoziţie. Dintre probele prelevate de pe lada de trăsură de la Muzeul de Etnografie, doar la una am găsit câteva fire de păr. Având în vedere subţirimea firelor, felul în care ele pornesc din foliculă, respectiv pe baza grosimii pielii putem deduce că s-a folosit piele de viţel cu păr (foto 28. a-b.). Lada de voiaj de la muzeul din Sibiu păstrată în stare mai bună (tabelul /., p.), s-a dovedit prin compararea cu mostre de referinţă a fi piele de focă: firele au formă aplatizată şi dintr-o feniculă porneşte un fir mai gros şi mai multe fire subţiri (foto 29 a-b.). Laturile scurte de la capetele lăzilor la şapte din exemplarele studiate au fost învelite cu aceeaşi piele de viţel sau vită tânără, iar la două s-a aplicat piele de capră (tabelul 1. h, m.), la lada învelită în piele de focă s-a aplicat piele de oaie. La una din lăzi pielea de la laturile scurte s-a distrus, iar la alte două nu s-au putut preleva probe. La una din acestea din urmă51 protectorul împotriva prafului este din piele de viţel, şi precum acesta s-a confecţionat împreună cu învelitorul laturii capacului, în mod cert şi acesta este piele de viţel. Pe baza rezultatelor s-a putut stabili că pielea învelitorilor este asemănătoare celor descrise de Kriinitz, însă utilizarea pielii de focă nu este caracteristică. Lada de la Sibiu învelită în piele de focă diferă de celelalte şi prin ornamentele metalice şi prin căptuşeala de hârtie (tabelul 1. p.):2 50 Identificarea microscopică a tipului de piele autorul a efectuat-o cu ajutorul doamnei Kissné Bendefy Márta, Muzeul Naţional al Ungariei, Departamentul de Pregătire şi Metodică de Conservare. 51 Muzeul Tarisznyás Márton, nr. inv. 514 52 De-a lungul cercetărilor am reuşit să identificăm piele de focă pe încă o lădiţă a Muzeului de Arte Aplicate. Obiectul de sec al 18.-lea era învelită pe laturile scurte cu piele de capră brun-roşcată, în timp ce capacul şi latura frontală erau învelite în pile de focă. De pe acesta din urmă părul s-a tocit în aşa măsură, încât doar câteva fire ne indică pielea original aplicată cu păr..Astfel obiectul nici nu era în evidenţă ca fiind învelită cu piele cu blană. 2.4.2. Tăbăcirea pieilor Tăbăcirea vegetală Lăzile studiate - cu exceptând lada de trăsură, cea de breaslă şi trei laturi ale lăzii de voiaj de la Sibiu (latura frontală, capacul şi spatele) — au fost învelite în piele de culoare brun-roşcată. Nu s-au găsit urme de pictură sau de culoare, ceea ce ne indică faptul că această culoare a pieilor le-a fost conferită prin tăbăcire. Tot acest lucru a fost indicat şi de culoarea uniformă a secţiunii transversale a probelor, observată la microscop. Tăbăcirea vegetală a fost dovedită prin picurarea unei soluţii apoase 1% de clorură de fier (III), în urma căreia probele s-au înnegrit. „Tăbăcarii care folosesc tanin (Lohgerber) tratează cu acesta în primul rând piei de vită şi cal. Taninul nu este altceva decât coaja sfărâmată sau măcinată de stejar, mesteacăn, brad, etc...Pe lângă tannin se folosesc şi alte substanţe contractante, cum ar fi frunzele de stejar, etc.”53 Pe lângă cele menţionate mai sus, tăbăcarii din Transilvania foloseau şi alte substanţe de origine vegetală pentru tăbăcit: ex. frunze de scumpia (cotinus), galele Quercus infect or ia, stb. Diferitele materiale de tăbăcire sunt derivaţi de pirogallol şi pirocatechina sau conţin ambele substanţe. Soluţiile de săruri ferice produc diferite nuanţe: de negru albăstrui sau negru verzui. Prin analiza cu soluţie de clorură de fier nu s-a putut stabili dacă înnegrirea era de nuanţă albastră sau verde. Astfel această metodă nu era adecvată pentru stabilirea plantei cu care s-a efectuat tăbăcirea. O altă metodă pentru deosebirea substanţelor de tăbăcire vegetală capabile de hidroliză (pirogalllol) şi cele condensate (pirocatechina), este a.n. test de vanilină54, care dovedeşte prezenţa substanţelor de tăbăcire condensate printr-o reacţie intensivă de înroşire, iar prezenţa substanţelor combinate (hidroliză/condensare) printr-o înroşire moderată. Pieile tăbăcite cu substanţe de tăbăcire capabile de hidroliză rămân de nuanţă deschisă, de la galben deschis la maro gălbui. Deoarece substanţa roşiatică de tăbăcire de vanilină este un complex colorat, acesta migrează de pe fibre, conform literaturii de specialitate, prezenţa substanţelor de tăbăcire condensate se poate dovedi şi la pieile închise la culoare.55 în cazul lăzilor studiate, 53 Möller, János: Az Európai Manufaktúrák és Fábrikák Mesterség Míveik. (Operele manufacturilor şi fabricilor europene) Tradus în 1b. Maghiară de Mokri Beniamin. Pest, 1818. Reprint. Az Állami Könyvterjesztő Vállalat reprint sorozata. Budapest, 1984. 390-392. pp. 54 Soluţiile necesare pentru test: soluţie 1% vanilină în alcool etilic 86%, acid clorhidric HC1 (37% 1/1) Cursul analizei: aşezăm câteva fibre din piele pe două capete ale plăcii de sticlă sau în micro-eprubetă. Pe una din probe picurăm o picătură de vanilină. După 20 de secunde sau când fibrele s-au umectat în întregime, se tamponează surplusul din soluţia de vanilinăcu hârtie de filtru. După acesta picurăm câte o picătură de acid clorhidric concentrat pe ambele probe. Dacă proba tratată cu vanilină se transformă imediat în roşu aprins, înseamnă că pielea a fost tăbăcită cu substanţe de tăbăcire vegetale condensate. Reacţia se poate observa mai bine, dacă placa de sticlă se aşază pe o hârtie albă. 55 Larsen, René (Ed.) Appendix — Vanillin test. European Commission ENVIRONMENT Leather Project EV5V-CT94-0514. Deterioration and conservation of vegetable tanned leather. Protection and Conservation of 153
