Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)
Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában
flori şi frunze separat deoarece fiecare motiv era diferit. Contracţia Standofixului este neglijabil chiar la o grosime 5 mm. începe să facă priză în 4-5 minute, priză completă în 10 minute. Esta puternic tixotrop, se poate subţia la margini până la transparenţă şi face corp comun perfect cu ceramica. Proprietatea tixotropă are şi părţi negativerăşina aderă puternic şi la uneltele de lucru, nu se poate prelucra frumos. Aderă prost la negativ, ceea ce se poate contracara prin pulverizare cu talc după care presăm cu degetele sau cu o unealtă corespunzătoare. Astfel va avea o grosime uniformă şi va fi lipsit de bule de aer. Părţile completate le-am lipit tot cu Stadofix la elementele deja lipite cu Standofix şi întărite cu sârmă de cupru după care am umplut interiorul cu ardurit S 16, în aşa fel încât în timpul completării am introdus dopuri de plastilină între floricelele ornamentale (foto 9-1L). Suprafaţa de Ardurit trebuie prelucrată înainte de priza completă, deoarece face priză foarte puternică. Dimpotrivă, Standofixul poate fi prelucrat uşor şi după ce a făcut priză (foto 12-13.). Ambele obiecte prezentate sunt expuse unei utilizări intense deci este important ca Arduritul să fie în contact direct cu muchia de ruptură. Se poate îndepărta mecanic, dar destul de dificil. Dacă obiectul restaurat nu este expus unei sarcini prea mari se poate aplica o folie (folpak) pe suprafaţa de ruptură peste care aplicăm Ardurit, care după priză se poate îndepărta, ulterior lipit, astfel se rezolvă cerinţa de reversibilitate a procedurii. Prin aceasta metodă a fost restaurată Fântâna cu raţe Zsolnay aflat în Muzeul Janus Pannonius din Pécs, restaurare efectuată de Czifrák László ca lucrare de diplomă la Facultatea de Arte Plastice secţia resaturare Arte Decorative9 (foto 14-19.). In învăţământul universitar am introdus atât materiale cât şi metode, proceduri noi de restaurare a obiectelor ceramice.Un exemplu în acest sens este lucrarea de diplomă a lui Ferencz Eszter din anul 2004, a cărei conducător a fost autoarea prezentei lucrări10 (foto 20.j.Obiectul este un sfeşnic de porţelan de la sfârşitul sec. XVIII care prezin-9 Czifrák László: Lucrare de diplomă restaurarea fântânii Zsolnay cu raţe. Facultatea de artă plastice din Ungaria, specialitate restaurare, 2004, conducător de lucrare: Herceg Zsuzsanna. Metoda prezentată se poate aplica nu numai la obiecte ceramice ci în mod surprinzător şi la restaurarea ramelor blondei aflate atât în muzee cât şi în colecţii particulare. Elementele lipsă le confecţionăm din Standofix, cât mai subţire, în partea posterioară completăm cu Ardurit şi fixăm elementul la locul lui care loc în prealabil a fost acoperit cu o folie subţire. După priză se scoate elementul împreună cu folia, iar elementul astfel obţinut se fixează la locul lui cu un adeziv reversibil - de ex. polivinil acetat. După aceasta chituim marginile elementului şi aramei cu Standofix. Aceste completări se pot îndepărta foarte uşor. Elementele lungi şi subţiri le confecţionăm şi mai subţiri şi le fixăm la locul lor cu materialul lor astfel putem obţine locul exact şi înălţimea dorită. Adezivul îl aplicăm în cantitate mai mare astfel încât să iasă la margini - nefiind nevoie de chituire. 10 Vezi mai pe larg: Ferencz Eszter: Restaurarea unui sfeşnic de efect Meissen, lucrare de diplomă Facultatea de artă plastice din Ungaria, specialitate restaurare, 2004, conducător de lucrare: Herceg Zsuzsanna. Vezi în continuare Ferencz Eszter: Aplicarea unei completări de porţelan pe un sfeşnic de efect Meissen în Műtárgyvédelem 30. Magyar Nemzeti Múzeum Budapest, 2005.pp. 153-165. tă sigla cu săbii încrucişate a porţelanurilor din Meissen pictată ulterior cu evidentă intenţie de falsificare. Sfeşnicul avea un singur braţ din cele patru iniţiale, trei dintre ele fiind distruse complet. Cu ocazia discutării planului de restaurare s-a preconizat completarea cu răşină sintetică, procedeu cunoscut şi folosit pe larg în restaurare. In calitate de conducător a lucrării am propus întregirea cu materialul iniţial. Cu toate că au existat păreri contrarii, s-a ales până la urmă soluţia nouă care s-a executat după cum urmează. Pentru completare am ales pasta de porţelan de Limoges (caolin) a cărei coeficient de contractare la uscare şi ardere este de 17%. Nu s-a putut lua negativul întreg de pe braţ din cauza multitudinii de ornamente vegetale (flori şi frunzuliţe). Astfel am executat negative din plastilină după fragmente mai mici, după care am turnat răşină siliconică Oxam Si" obţinând astfel copia din cauciuc siliconic a elementelor. Negativul părţii superioare, adică tocul lumânării, s-a executat din ceară (foto 21-22.). Cu ajutoml unui dop de plastilină am executat un pozitiv din silicon cu o grosime de 2—3 mm. Acesta era necesar, deoarece ulterior pozitivul din silicon trebuie umflat în solvent organic (toluol) pentru a mări dimensiunea cu 17%. Dacă grosimea siliconului este egală peste tot, atunci şi umflarea este egală. Procedura durează doar câteva minute şi se poate controla uşor atingerea mărimii dorite. Negativul din ipsos trebuie executat rapid, pentru că toluolul se evaporă repede şi cauciucul siliconic revine la mărimea iniţială. Negativul tocului a fost secţionat în două bucăţi ca să putem presa în el pasta de caolină (foto 23.). De pe braţul arcuit nu s-a putut executa negativ din cauza motivelor vegetale. Am modelat din lut braţul pe baza unui desen după care am turnat negativul din ipsos în care am presat pasta de caolină. Florile şi fruvzuliţele s-au modelat manual şi au fost ataşate ulterior la braţ (foto 24.). După uscare lentă s-a trecut la o biscuitare la 800 °C, urmată de o glazurare transparentă la 1250 °C.11 12 Glazurarea florilor mici nu a fost posibilă, glazura s-ar fi scurs în timpul arderii. Elementele astfel obţinute au fost asamblate cu răşină epoxidică de 5 minute. Completarea frunzuliţelor şi petalelor rupte, lipsă s-a făcut cu elementele mici confecţionate anterior prin lipire.Pentru fixarea braţelor astfel întregite am folosit Akemi Marmorkitt13 1000 un adeziv poliesteric, bineînţeles iară cep. Retuşarea întregirilor a fost ultimul pas, intenţionat folosind o altă tehnică decât originalul pentru a se putea face distincţia. In acest scop am folosit culori acrilice de retuş Schminke (foto 25-26.). O altă completare neconvenţională am aplicat la un pahar de sticlă din Nyíregyháza. Resturile pahamlui au ajuns în atelierul de restaurare in situ cu bulgăre de pământ (foto 27-28.). Când am început să desfacem fragmente-11 Producător: T-Silox Kft. 1119 Budapest, Andor u. 60. www.t-silox.hu 12 La ardere ne-a fost de un real ajutor Zákány Eszter artistă ceramică decedată între timp. 13 Producător: AKEMI Chemisch Technische Spezialfabrik GmbH, Lechstrasse 28, D-90451 Nürnberg, www.akemie.com 138
