Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 7. (Székelyudvarhely, 2008)

Herceg Zsuzsanna: Új anyagok, új eljárások a szilikátalapú műtárgyak restaurálásában

în ceea ce priveşte tabloul nostru, concepţia compozi­ţională este aceea care merită o atenţie deosebită. Modi­ficarea curajoasă a primei versiuni în timpul desăvârşirii lucrării, fără a se precupeţii timp şi energie, rezultatul fi­nal excepţional, toate acestea la un loc, pledează pentru o cultură picturală genială. Artistul nu a avut probleme cu transformarea evanghe­listului Saul, care îl personifică pe comanditar, în Sf. Paul, dar nu a fost deranjat nici de numeroasele inconsecvenţe ale desenului. Rezultă că cel care a creat pictura a fost un artist prea mare ca să acorde importanţă unor asemenea mărunţişuri. Pentru a înţelege acest fenomen trebuie să cunoaştem deosebirile dintre şcolile de pictură veneţia­­nă, pe de o parte şi cele romane şi florentine, pe de alta. Pe când un meşter roman sau toscan subliniază calităţile plastice şi ale desenului, la veneţieni culoarea este im­pecabilă, dominantă, desenul fiind lipsit de forţă. Acest tandem de noţiuni - desen-culoare - stă la baza disputei, dezbaterii contradictorii de mai târziu cunoscută sub nu­mele de „disegno - colorito”. Din relatările unui contemporan, Giorgio Vasari, ştim că Michelangelo preaslăvea coloritul lui Tiziano, subli­nia remarcabila fidelitatea faţă de natură, dar îi reproşa deficienţele desenului. Şi într-adevăr, aşa cum constatăm în tabloul nostru, ies în evidenţă numeroasele pentimento - deficienţe ale desenului, permanenta modificare a com­poziţiei în timpul creaţiei. Acestea reprezintă una din ca­racteristicile tehnicii pictorilor veneţieni din secolul al XVI-lea, iar Tiziano este meşterul în al cărui numeroase opere se poate constata acest fenomen. Această metodă este consecinţa faptului că meşterii din veneto acordă o importanţă redusă desenului pregătitor în comparaţie cu contemporanii romani sau florentini. în general, aceasta nu semnalează lipsa desenului pregătitor sau cu atât mai mult, a ştiinţei desenului. Rolul desenului este corelat cu funcţia sa modificată. Pictorul nu conturează unele forme, Titlurile fotografiilor Foto 1. Repictări şi corecţii efectuate de altă mână, fo­tografie executată în condiţii de luminescenţă UV. (p. 47) Foto 2. Pânza tip renza apărută pe suprafaţa fragmen­tului degradat, (p. 47) Foto 3. îndepărtarea stratului de lac îngălbenit şi cu impurităţi, ce acoperea suprafaţa, picturii. Si­tuaţia din timpul operaţiunii, (p. 47) Foto 4. Faţa Măriei, pictată cu culori intense, (p. 47) Foto 5. Veşmintele Sfintului Paul, conturate cu alb de plumb şi finisate în altă manieră. Radiogramă Röntgen, (p. 47) Foto 6. Pictura de la Budapesta după restaurare, (p. 48) Foto 7. Varianta de la Ermintaj. (p. 48) Foto 8. Pictuctura integrală pe radiogramă Röntgen, (p. 48) Foto 9. Finisarea în manieră schimbată a veşmântului de culoare roşie al Măriei. Radiogramă Rönt­gen. (p. 48) le marchează doar limitele, definitivarea lor are loc con­comitent cu procesul desăvârşirii picturii, în timpul căreia ele sunt modificate, perfecţionate. Soluţiile de tehnică picturală scoase la iveală şi astfel menţionate de către noi referitor la tabloul luat în discuţie, numeroasele intervenţii făcute de mâna autorului, dese­nul pregătitor realizat cu alb de plumb, respectiv coloritul care radiază cu o forţă fantastică, toate acestea împreună, sunt calităţile caracteristice ale picturii lui Tiziano. Aceste elemente ne-au fost utile pentru a înlătura dubiile privind autenticitatea pensulaţiei lui Tiziano Munca de cercetare încununată de succes desfăşurată de Tátrai Vilmos, precum şi constatările şi rezultatele invest­igaţiilor întreprinse în decursul procesului de restaurare, au întărit punctul nostru comun de vedere că lucrarea din Budapesta este identică cu acea pictură a lui Tiziano care în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea figura în catalogul colecţiei ducelui de Modena şi care în anii 30 ai secolului al XIX-lea putea fi văzută în palatul Kaunitz din Viena, fi­gurând, de asemenea, în cadrul licitaţiei organizate de Casa de Economii a Poştei Regale Ungare în anul 1932. Pictura lui Tiziano Vecelio, Maria prezentându-şi Prun­cul Sfântului Paul, poate fi admirată în cadrul expoziţiei permanente a Muzeului de Arte Frumoase din Budapesta (Szépművészeti Múzeum) datorită contribuţiei mărinimo­­ase a proprietarului. Szentkirályi Miklós Restaurator de pictură DL A Muzeul de Arte Frumoase H l 146 Budapesta, str. Dózsa György 41. Tel.:+36-1-311-6748 E-mail: miklos.szentkiralyi@szepmuveszeti.hu Traducere de Alexandru Avram Foto 10. Foto 11. Foto 12. Foto 13. Foto 14-17. Foto 18. Foto 19. Foto 20. Decoltajul ascuţit şi finisarea sa rotunjită. Foto­grafie nonnală şi radiogramă Röntgen, (p. 48) Conturul în alb de plumb al comişei clădirii. Fotografie normală şi radiogramă Röntgen. (P- 48) Capul Sfântului Paul, pictat în manieră por­­tretistă, reprezentându-1 probabil pe donator, (p. 48) Locurile de unde s-au recoltat probe. (p. 49) Fotografii microscopice ale secţiunilor şlefuite în profil, (p. 49) Culoarea albastră intensivă de deasupra capului Sfântului Paul, ultramarin natural. Fragment, (p. 49) Cap de copil cu colorit clar. Fragment, (p. 49) Maria cu pruncul. Fragment, (p. 49) 115

Next

/
Oldalképek
Tartalom