Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 3. (Székelyudvarhely, 2003)
Erdélyi - romániai magyar vonatkozási múzeumi restaurátor publikációk
Introducere Conferinţa de Perfecţionare a Restauratorilor Maghiari din Transilvania - organizată, potrivit tradiţiei, în luna octombrie - continuă să se bucure de interes. In 2002, alături de participanţi veniţi din Ungaria şi din Transilvania, am avut prilejul de a-1 saluta în mijlocul nostru şi pe Aurel Moldoveanu, figură proeminentă a muncii de conservare din România, care i-a avut ca discipoli pe mai toţi resturatorii transilvăneni.Cu prilelejul conferinţei, Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu-Secuiesc a găzduit şi o expoziţie de panouri, prezentând lucrările de diplomă ale absolvenţilor Institutului de Formare a Resturatorilor din cadrul Universităţii Ungare de Arte Plastice. Călătoria de studii legată de cea din urmă conferinţă - după Bazinul Ciuc-Gheorgheni (2000), mănăstirile din Moldova (2001) - ne-a purtat în 2002 pe plaiurile pitoreşti ale Maramureşului. De-a lungul călătoriei noastre de trei zile am vizitat monumentele, muzeele, locurile memoriale din Reghin, Harina, Bistriţa, Beclean, Dej, Coltău, Baia Mare, Surdeşti, Mara, Sighetul Marmaţiei, Deseşti, Săpânţa, Bârsana, Poienile Izei, Ieud şi Gherla. Ne-am bucurat de interesul arătat faţă de strădaniile noastre de tinerii colegi, aflaţi pe calea familiarizării cu secretele profesiunii, precum şi de studenţii-restauratori ai Universităţii sibiene. Entuziasmul lor ne-a întărit crezul în utilitatea transmiterii experienţelor şi cunoştinţelor ce le-am dobândit de la predecesorii noştri. Petronella Kovács restaurator de lemn şi mobilă Conducător al secţiei de restaurare obiecte Universitatea Ungară de Arte Plastice Muzeul Naţional al Ungariei Budapest 1450. 9. Pf. 124. András MORGÓS - Levente DOMOKOS începuturile activităţii de restaurare muzeală în Transilvania şi figuri ilustre de restauratori ardeleni Restaurarea, ca activitate muzeistică, în Ungaria şi Transilvania a început să se dezvolte în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea. în 1864 Viktor Molnár îşi ocupa postul de laborant-restaurator la Muzeul Naţional al Ungariei. Kemény József şi-a început activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii în 1876, ocupându-se de restaurarea obiectelor din fier, şi a armelor. Amândoi au lucrat în cadrul instituţiei timp de jumătate de veac. Pentru a avea termeni de comparaţie, amintim că primul restaurator - J. Doubleady - şi-a început activitatea în cadrul binecunoscutului British Museum (fondat în 1753) în preajma anului 1840. Până atunci obiectele erau restaurate de arheologii care le-au descoperit. în ce priveşte amenajarea laboratoarelor chimice din cadrul muzeelor, angajarea unor chimişti, analiza componenţei materialelor obiectelor muzeale, Ungaria - la turnura secolelor XIX-XX - s-a situat în elita mondială. Trebuie relevată în acest sens activitatea chimistului Dr. József Loczka. Primul său articol de specialitate a apărut în 1885. Prima analiză asemănătoare, semnată de E. Bibra, apăruse doar cu puţină vreme în urmă, în 1873. Laboratorul Muzeului Regal al Prusiei din Berlin, amenajat de chimistul Dr. F. Rathgen, considerat ca model peste tot în lume, a fost fondat în 1888. Laboratorul din cadrul British Museum, de care se leagă activitatea chimiştilor Dr. A. Scott şi Dr. H. Plenderleith, funcţionează doar începând din 1924. Revenind la pionierii maghiari ai profesiunii, trebuie relevată activitatea restauratorului-chimist Dr. Géza Elemér Gasparetz, stins din viaţă prea devreme, după o activitate muzeistică de doar 8 ani. în această perioadă scurtă el a desfăşurat o activitate de pionierat în domeniul analizei straturilor picturale, a cercetării microscopice a pigmenţilor şi lianţilor vopselelor. De numele său se leagă resturarea mai multor descoperiri arheologice importante, păstrate în muzeele din Ungaria. A inventat procedee noi de restaurare, precum curăţirea obiectelor metalice prin electroliză, impregnarea obiectelor, înlocuirea parafinei (utilizată mai devreme la solidificarea obiectelor) cu microceluloză. Un pas important în dezvoltarea muzeelor a constituit fondarea - de către Béla Posta - atelierului de restaurare de la Cluj (1900) şi a atelierului de la Debreţin, amenajat de restauratorulchimist Zoltán Hegyi (între 1937-1940), dotat cu cameră de gazare şi aparat röntgen. Hegyi este şi autorul primului manual de restaurare în limba maghiară. Primul autor transilvănean al unui articol de specialitate, privind restaurarea obiectelor muzeale, este Sámuel Fenichel (în 1891), care şi-a făcut studiile în Ardeal, lucrând apoi în cadrul Muzeului Naţional din Bucureşti. La turnura secolelor XIX-XX obiectele mai delicate ale muzeului clujean (picturi, textile) au fost restaurate de specialiăti externi. Primul restaurator de seamă din Cluj a fost András Lehoczky, care deşi nu dispunea de o pregătire prealabilă de specialitate, era dotat cu o îndemânare în materie ieşită din comun. Prima menţiune a activităţii acestuia datează din 1908. în 1921, în cadrul unui curs de arheologie organizat la Cluj, şi-a instruit discipolii în procedeele de conservare a obiectelor de fier, porţelan, 103
