Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 3. (Székelyudvarhely, 2003)
Erdélyi - romániai magyar vonatkozási múzeumi restaurátor publikációk
sticlă şi lut. în acelaşi an devine restaurator al Muzeului Naţional al Ungariei. Printre restauratorii care au lucrat în folosul muzeului clujean se mai cuvine a fi amintiţi pictorii Rezső Moretti, József Konstantin Beer (ultimul din Budapesta), Gyula Merész (din Cluj), sculptorul clujean Ferenc Szeszák şi resturatorul de tablouri Kálmán J. Najmányi. Prezentul studiu prezintă în detaliu activitatea unor restauratori maghiari din Transilvania, precum Sámuel Fenichel, József Koródi, János Erőss, Mária Antal (Szabó), Kálmán Széles şi István Ferenczi, ultimul stins prematur din viaţă în 2002. András Morgós inginer chimist, resataurator de lemn şi mobilă Magyar Nemzeti Múzeum 1088 Budapest, Múzeum krt. 14-16. Levente Domokos Conservator Muzeul „Molnár István” Cristuru-Secuiesc, P-ţa Libertăţii nr. 45. Aurel MOLDOVEANU Este degradarea bunurilor culturale inevitabilă? Răspunsul la întrebare este afirmativ. Bunurile culturale, din puncrt de vedere chimic, sunt instabile. Descompunerea lor se produce pe calea unor procese chimice, înlesnite de factorii fizico-chimici ai mediului. Aceste procese sunt ireversibile, nici cea mai exigentă restaurare nu poate readuce obiectul de artă în starea sa iniţială. „Ce ar trebui făcut în acest sens?” - se întreabă autorul, recomandând următoarele: Depozitarea separată a colecţiilor vulnerabile într-un mediu cu o umiditate relativă de maximum 45%, la o temperatură de cel mult 4-5°C, în încăperi izolate termic. Dacă astfel de condiţii nu se pot asigura pentru toate obiectele vulnerabile, să se opereze o triere valorică, astfel încât să se poată depozita în 1-2, eventual 3 încăperi partea cea mai valoroasă a colecţiilor vulnerabile. Folosirea unui obiect păstrat în astfel de condiţii se va face doar după echilibrarea termică. La fel se va proceda şi cu ocazia realizării în depozit. Pentru expoziţii: UR 40%, t=15° -17°. Acesta va crea un anumit disconfort, este preţul pe care actualele generaţii trebuie să-l plătească pentru ca generaţiile viitoare să se poată bucura de aceste bunuri, îmbunătăţiri se pot realiza şi în expoziţiile neclimatizate: îmbunătăţirea izolări termice. Atenţie la ferestre, care efectuează un transfer mare de căldură. Funcţionarea continuă a instalaţiilor de încălzire (în sezonul rece), dar la intensitate mică, păstrând o temperatură constantă de 15-17°C. 104 Folosirea aparatelor pentru deumidificat aerul, asigurând în expoziţii acelaşi UR ca în depozite: 30- 40%. Expunerea celor mai valoroase, şi mai ales vulnerabile obiecte, doar 3-4 săptămâni anual. - Supravegherea continuă a sistemului de protecţie asigurându-se intervenţii operative de câte ori se defectează. Iluminatul incandescent (numai!) în acele spaţii în care se expune doar un singur material de natură organică. Aplicarea acestor măsuri are un caracter de maximă urgenţă. Aplicarea lor depinde de trei factori: capacitatea de înţelegere, cunoştinţele necesare şi mijloacele materiale. Lipsa cu cel mai mare impact este cea a capacitatăţii de înţelegere. Deşi muzeele sunt conduse de oameni foarte bine pregătiţi în diferite domenii (artă, istorie, etnografie, etc.), acestora le lipseşte deseori înţelegerea problemelor de ocrotire a patrimoniului. Ca şi în celelalte sectoare, obtuzitatea îmbracă uneori haine academice. Dacă nu există înţelegerea rostului unor măsuri, ce se mai poate face András MORGÓS - Levente DOMOKOS Restaurarea resturilor lemnoase a pomului (părul) lui Petőfi de la Cristuru-Secuiesc Potrivit tradiţiei, poetul maghiar Sándor Petőfi şi-a petrecut seara din ajunul bătăliei fatale de la Albeşti (31 iulie 1849) într-o grădină din Cristuru-Secuiesc, sub crengile unui păr. Acest păr a devenit cel mai căutat loc memorial şi de pelerinaj al oraşului. Pomul este secat de câteva decenii, iar trunchiul său uscat a fost spart în bucăţi de nişte tineri vandali, în 2002. Această întâmplare tristă a pus în actualitate necesitatea restaurării şi reaşezării în poziţie iniţială a resturilor lemnoase ale părului. Operaţiunile de restaurare s-au efectuat prin colaborarea Muzeului „Molnár István” din Cristuru-Secuiesc şi a Muzeului Naţional al Ungariei. în urma deteriorărilor anterioare, cauzate de insecte şi ciuperci, a devenit necesară operaţiunea de solidificare a materialului lemnos. Părţile cu microcapilare, distruse de ciuperci, au fost tratate cu răşină sintetică pe bază de Araldite BY 158^, dizolvată într-o soluţie nitrodiluantă, de vreme ce orificiile cauzate de acţiunea insectelor, spărturile, desprinderile provocate de şocurile mecanice s-au fixat cu soluţii nitrodiluante de concentraţii diferite, pe bază de Paraloid B72. Lipirea bucăţilor sparte s-a făcut cu răşină sintetică Uverapid şi Eporezit FM 20. Pentru umplerea crăpăturilor interioare s-a folosit amestec de răşină, vopsea minerală şi rumeguî fin de lemn. Protecţia împotriva dăunătorilor de natură biologică a fost asigurată prin tratament cu soluţie apoasă preparată din concentrat de Biocomplex. Complectările metalice - braţele de
