Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 1. (Székelyudvarhely, 2001)
T. Bruder Katalin: Kerámiarestaurálás I.
Dr. Márta JÁRÓ Conservarea preventivă în expoziţii şi depozite muzeale Păstrarea în bune condiţii a operelor de artă poate fi facilitată prin asigurarea unei temperaturi şi umidităţi optime a aerului, respectiv printr-o iluminare care să nu le afecteze calitatea. La stabilirea condiţiilor de microclimat al spaţiului în care este amenajat obiectul - umiditatea, temperatura aerului - se vor avea în vedere şi condiţiile de provenienţă ale obiectului, îndepărtate din ambianţa lor obişnuită, mai ales obiectele confecţionate din materiale organice, se adaptează la noile condiţii de mediu. Dacă schimbarea de mediu este drastică, fenomenul de adaptare este foarte rapid, cea ce va determina degradarea obiectului. în cazul obiectelor combinate, adică confecţionate din mai multe materiale, condiţiile de mediu se stabilesc în funcţie de caracteristicile materialului mai sensibil. Pentru măsurarea umidităţii aerului dispunem de aparate de sensibilitate diferită. Pentru optimizarea umidităţii există aparate specifice, sau instalaţii de aer condiţionat. Dacă nu dispunem de acestea, pentru umezirea aerului vom aşeza vase umplute cu apă, însă la o distanţă corespunzătoare de obiectele vizate. Creşterea umidităţii aerului se poate înlesni şi prin scăderea temperaturii. Vitrinele expoziţionale, cutiile folosite în depozite, containerele de transport vor fi ferite de umiditate cu ajutorul unor materiale absorbante (lemn, hârtie, textile), ori prin utilizarea unor materiale pe bază de silicon (ex. granulatul Art Sorb, de fabricaţie japoneză). în ambianţa meteorologică a Bazinului Carpatic oscilaţia de temperatură poate fi (într-o magazie neîncălzită iarna şi neclimatizată în perioadele caniculare) de aproape 40 °C. Creşterea de temperatură cauzează în general mutaţii de natură fizică (dilatarea), dar anumite materiale mai sensibile (fotonegativele, hanţele pe bază de bitumen) îşi pot schimba chiar şi starea de agregare. Procesele chimice nedorite se pot accelera şi în urma îmbătrânirii unor materiale (liante, lacuri, masele plastice folosite la restaurare). Obiectele (în special cele din substanţe organice) să nu fie expuse în apropierea surselor de căldură, să se evite contactul lor direct cu razele solare, sursa artificială de lumină să fie şi ea adecvată. Există folii de protecţie împotriva razelor solare, aplicabile pe geamuri. Obiectele trebuie protejate şi de poluanţii de stare gazoasă ori solidă, pe de o parte prin utilizarea unor vitrine bine izolate şi a unor instalaţii expoziţionale bine alese. Uneori descompunerea materialelor din care au fost confecţionate instalaţiile auxiliare, poate deveni grav dăunătoare pentru obiectele expuse. La lumină sunt foarte sensibile hârtia, pieile vopsite, blănurile, mai puţin lemnul, lemnul vopsit, tablourile pe pânză, masele plastice, osul, fildeşul, cele mai rezistente fiind ceramicile şi sticla. Tuburile halogene emit multe raze UV, drept care nu se recomandă nici în atelierele de restaurare. Efectele razelor IR se pot reduce prin 88 folosirea peredelelor sau a altor instalaţii de umbrire, respectiv a unor becuri speciale. Un efect pozitiv are şi raţionalizarea duratei iluminării. Dr. Márta Járó Chimist Conferenţiar la Universitatea Ungară de Arte Plastice Muzeul Naţional al Ungariei Dr. András MORGÓS Procedee moderne de dezinfecţie a operelor de artă Dezinfecţia - în funcţie de timpul în care s-a produs deteriorarea - poate fi preventivă, de lichidare a efectelor nocive şi combinată. Conservarea preventivă se realizează prin reglarea umidităţii şi a temperaturii mediului, prin anumite soluţii arhitectonice, sau prin utilizarea unor substanţe de protecţie preventivă. Lichidarea efectelor nocive se realizează prin utilizarea unor dezinfectanţi lichizi, prin gazare, prin efecte fizice sau biologice. Avantajul gazării constă în capacitatea gazelor de a pătrunde uşor, rapid şi adânc în structurile lemnoase. Pentru dezinfecţia materialelor lemnoase, dintre gazele reactive a fost utilizat prima dată acidul cianhidric (HCN), de o eficienţă corespunzătoare şi rapidă. Dezavantajul acestuia constă în durata lungă a eliminării sale din structura obiectului tratat, mai ales în condiţii de umiditate sporită, respectiv prin faptul că intră în reacţie şi cu metalele, chiar cu cele preţioase. Drept consecinţă, în ultima vreme se utilizează mai puţin. Dezavantajul bromurii de metil este faptul că intră în reacţie cu anumite substanţe organice (piele, cauciuc), rezultând substanţe urât mirositoare, corodează suprafeţele metalice lustruite, modifică culoarea unor pigmenţi. Fosfina are ca efect înnegrirea obiectelor de cupru şi a aliajelor acestuia, aurul şi argintul de slabă calitate (aliajele cu conţinut redus de metal preţios) îşi schimbă culoarea, ca şi vopselele ce conţin cupru. Oxidul de etilen, cu bune caracteristici dezinfectante, cauzează formarea unor legături duble în structura a materialelor cu conţinut de celuloză, determinând rigiditatea acestor materiale. Pe lângă acestea mai are ca efect şi întărirea pielii, scăderea capacităţii de coagulare a cazeinei şi a albuminelor, schimbarea culorii unor pigmenţi cu conţinut de plumb sau zinc. Utilizarea gazelor amintite, din cauza efectelor lor grav nocive, a fost deja interzisă, ori se va interzice în viitorul apropiat. Din contră, gazele inerte - nitrogenul, argonul, bioxidul de carbon - sunt din ce în ce mai utilizate. în cazul argonului, de exemplu, până în prezent nu s-a semnalat nici un efect negativ asupra obiectelor tratate. Bioxidul de carbon - în condiţii de umiditate sporită - datorită formării de acid carbonic, poate cauza mutaţii în coloritul unor pigmenţi, respectiv în gradul de transparenţă a firnis-ului uleiului de in, gumiarabicumului, a serlacului. Gazarea se va efectua în containere ori camere bine izolate, sau în corturi din folie specială (laminate, deci din mai multe straturi). Ca sursă de nitrogen se vor utiliza butelii cu gaz, rezervoare cu nitrogen lichid, ori
