Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
JTT3 Ä în cererea cu nr. 2470 „evreul cu produse coşer“, Kesztenbaum Sámuel, solicită consiliului să fie interzis dreptul de alimentaţie koşer celorlalţi evrei care au restaurante. Examinarea cererii a fost încredinţată serviciului căpităniei, care la începutul anului următor a depus raport, şi pe baza acestuia consiliul i-a respins cererea, după ce a stabilit că nu-i poate exclude pe alţi evrei din dreptul de a ţine restaurant şi astfel plângerea e neîntemeiată. Potrivit raportului serviciului căpităniei, pe evreul din Buda, Zámik János, l-au prins făcând comerţ ambulant în oraş înainte să-şi fi prezentat scrisorile. De aceea consiliul i-a fixat o amendă de doi frt., din care o jumătate a intrat în contul pentru casieria săracilor, cealaltă jumătate pentru „casa cu amenzi“. Având în vedere că în anul 1841 consiliul oraşului şi-a exprimat soluţia atât de frumos în chestiunea plăpumarului Deutsch, conform căreia evreii din localitate au obligaţia de a suporta şi greutăţile comune în mod egal cu ceilalţi locuitori, pare ciudat cazul special din anul următor pe care îşi pune amprenta punctul său de vedere retrograd. Potrivit acestuia, evreii care au primit dreptul de a se stabili în oraş, încă tot nu sunt priviţi ca cetăţeni, conform principiul egalităţii purtării sarcinii, deşi după regulile logicii în toată lumea s-a pretins recunoaşterea egalităţii în drepturi. 30
