Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

Evenimentul mai sus amintit, de la nr. 351 din procesul verbal este păstrat prin următoarele:

„în legătură cu cererea prin care s-a solicitat permisiunea de a transporta morile de apă a locuitorului evreu cu permis de şedere, numit Izsák Lázár, în hotarul oraşului - precum şi a lui Koncz László şi Jocsák Mihály, locuitori în Mintiu, deoarece conform hotărârii consiliului din procesul verbal cu nr. 1157, dreptul de a deţine moară revine în exclusivitate cetăţenilor, această hotărâre poate fi interpretată drept răspuns acelora care nu sunt cetăţeni.

Aceasta a fost părerea extraconsiliului despre acest lucru.

Ca urmare a răspunsului dat petiţionarilor, nu sunt acceptate instalările morilor de apă în acest loc. De altfel, ca nu cumva odată cu schimbarea actualilor proprietari ai morilor, să beneficieze în exercitarea dreptului şi cei ce nu sunt cetăţeni, li se dă de înţeles de către responsabilul morilor, ca înainte de a se realiza vânzarea morii, aceste intenţii să fie anunţate Primăriei.“

Această hotărâre îngrăditoare, după dorinţa şi sugestia proprietarilor morilor de apă, a fost adusă încă din luna februarie 1842 spre marea laudă a egalităţii în drepturi.

în anul 1842, evreii care locuiau în oraş văd ca necesară alegerea unui conducător al comunităţii evreieşti, şi privitor la aceasta, solicită consimţămîntul consiliului. Cererea a fost discutată în 2 aprilie de consiliu, stabilind clar punctele de

31