Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

să lase prăvălia cumpărată de la Spitz Sándor pe actualul amplasament. Din aceasta reiese că Spitz Sándor ar fi trebuit să fie locuitor al oraşului.

în protocolul consiliului din anul 1835 este consemnată rezolvarea unui recurs penal. împotriva lui Erdei Mihály decurgea procesul pentru vătămări corporale grave, pentru că în noaptea de 9 noiembrie 1833 şi-a bătut un prieten în cârciuma de lângă turnul din Mintiu. Protocolul se referă la mărturia fetei evreice Grósz Rebeka, care cu atâta bunăvoinţă a declarat despre scandal în favoarea feciorului bătăuş, încât consiliul l-a iertat de pedeapsă, reţinându-i făptaşului numai 100 de frt-i care să acopere cheltuielile medicale. Din această întâmplare se poate deduce că Grósz Rebeka ar fi putut să fie fiica arendaşului.

Tot în decursul acestui an conform însemnării cu numărul 965: „Evreul Dániel József, în acelaşi timp şi arendaş al Bisericii Reformate“ a cerut executarea sentinţei contra lui Brentsik Ferentz, ceea ce dovedeşte că acesta a fost cetăţean recunoscut al Sătmarului.

Din aceste cazuri spicuite de noi din protocoalele consiliului, se dovedeşte că în aceşti ani s-a pornit aşezarea evreilor în oraş. Acum sunt lăsaţi înăuntru doar arendaşii, dar pe parcurs, consiliul se împrieteneşte cu evreii şi-şi leapădă vechea repulsie.

în 1840, situaţia a evoluat într-o aşa măsură, încât consiliul orăşenesc

25

I • •