Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
■2% concurential, dar aceasta doar fată de evrei. î ' 5 Protocoalele consiliului orăşenesc ne oferă o mulţime de dovezi credibile din toate punctele de vedere, despre faptul că au primit pe toată lumea între cetăţenii oraşului, dacă cel în cauză se prezenta cu un certificat bun şi - nu era evreu. Iată că, şi peste zece ani, constrângerile pentru comercianţii evrei erau la ordinea zilei, deşi în ţară, la acea vreme, era deja asigurat prin lege acel drept prin care puteau participa la târguri. Şedinţa de consiliu din 24 ianuarie 1828, sub înregistrarea nr. 131, dezbate următoarea întâmplare: „Sternberg Károlyi, comerciant evreu din Cărei, şi în calitate de preşedinte al comunităţii evreieşti din acel oraş, raportează că până atunci când comercianţii de grâu şi piele, respectiv tăbăcarii, cismarii şi săpunarii nu-şi mută corturile în Mintiu, nici ei nu vor pleca cu corturile acolo, ci le vor aşeza în Sătmar.“ Hotărâre: „Următoarele două târguri care vor avea loc în săptămânile sărbătoririi Binecuvântării Lumânărilor (întâmpinarea Domnului) şi a apostolilor Filip şi Iacob, conform privilegiilor, sunt permise doar în Mintiu şi de aceea în această perioadă nu se pot ţine târguri naţionale în Sătmar, nefiind permisă nici ridicarea corturilor în Sătmar“. Conform acestei decizii, în timpul târgurilor amintite, comercianţii din Cărei au 21
