Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
<2% prin întreprinzătorul evreu careian, se valorificau şi resturile lemnoase ale oraşului, dar şi din vânzarea băuturii cu paharul oraşul câştiga bani. Dispoziţia din anul 1783 dată de împăratul cu spirit umanist - iluministul Iosif al II-lea - le deschidea evreilor mutarea liberă şi aşezarea în interiorul oraşelor, dreptul la învăţătură, la facultate şi la toate ramurile activităţilor economice. Cu toate acestea, consiliul oraşului Satu Mare a „exclus“ evreii din rândul cetăţenilor oraşului, referindu-se cu încăpăţânare la privilegiile învechite, ba mai mult, în 1802 deja amintitului evreu din Botiz, Markovits Mátyás, i-a fost sechestrată casa pentru spital. „S-a întâmplat în chestiuni de sănătate“ - scrie cronicarul sătmărean - „ că locuinţa din oraş a lui Markovics Mátyás a fost ocupată pentru spital, pentru aceasta existând drepturi destule, deoarece Markovics Mátyás fiind evreu, n-a avut dreptul să locuiască în oraş, iar dreptul asupra terenului de altfel, mereu a fost în conflict; si când a vrut să protesteze a fost ameninţat şi cu sechestrarea.“ Evreii din Cărei, sub protectoratul familiei grofului Károlyi au dezvoltat oraşul Cărei ca un puternic punct comercial şi nici cum nu au putut să se complacă în situaţia că oraşul Satu Mare se închide în faţa lor, simţindu-se superiori în faţa domnilor din Satu Mare, pe plan comercial. Astfel, în anul 1803, evreii careieni au cumpărat toată cantitatea de seu existentă pe piaţă, iar fabricanţii sătmăreni de lumânări nu au putut 18
