Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

ajunge la materia primă, „şi, în sfârşit magistraţii au trebuit să intervină cu restricţii severe pentru ca populaţia oraşului să nu rămână pe întuneric“ - scrie în amintirile sale fostul prim-jude.

Din amintirile anului 1807, reiese că evreii erau gata pentru sacrificii materiale serioase, pentru ca târgurile sătmărene ce cădeau în sărbători evreieşti să fie amânate la alte termene, dar concurenţii lor neevrei au stat la pândă şi au împiedicat amânarea acestora, pentru ca să rămână singuri în târg.

„Evreii s-au învârtit în comerţ atunci atât de mult “ - transmite autorul amintirilor - „că la sărbătorile lor au amânat târgul din Cărei, şi l-ar fi amânat şi pe cel din Satu Mare, pentru 50 de forinţi, pe care i-au pus ca despăgubire, dacă domnul Csausz n-ar fi pus tot 50 de forinţi cu care le-a stricat evreilor oferta.“

In 1810, după autorul cronicii, iarăşi a fost necaz în oraş în jurul iluminatului, din nou comercianţii careieni fiind vinovaţi. Această întâmplare a imortalizat-o în următoarea descriere, fostul cetăţean sătmărean:

3

„Senatul a dorit ca în acest an să răspândească mai bine lumina. Pentru că iluminarea necesară oraşului a fost împiedicată foarte mult de împrejurarea că descurcăreţii evrei careieni au târguit tot seul şi unicul fabricant de lumânări din oraş a afirmat că nu poate strânge destul seu şi din această cauză nu se pot fabrica lumânări de calitate bună. Consiliul însă, observând că lumânările sunt urât mirositoare, proaste şi

19