Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
4% oraş a pretins 16 crăiţari pe fontul de lumânări din seu. Şi mai târziu au fost necazuri cu lumânările ceea ce reiese din evenimentele anului 1798: „Cu singurul lumânărar, domnul Orosz Mihály - scrie prim-judele sătmarului - a fost necaz pentru că degeaba au limitat preţul lumânării la 14 crăiţari, dumnealui lea vândut cu 15; iar la sfârşit în conflict a învins fabricantul de lumânări. Cu toate acestea oraşul ar fi avut posibilitatea să-l aducă pe domnia-sa Orosz Mihály la sentimente mai bune, pentru că Jakab Abrahâm a cerut să fabrice lumânări în oraş; dar nu l-au lăsat; deoarece nu ar fi putut suporta ca lumina să fie împrăştiată tocmai de Jakab Abrahâm în acel oraş în care până acum nu a locuit vreun evreu.“ „Dar cu atât mai mult au înflorit cârciumile“ - notează cu câteva rânduri mai jos autorul cronicii, ca dovadă vie că în pofida faptului că s-au lipsit de evrei, industria cârciumilor a înflorit în oraşul Satu Mare, şi în acel an a adus 11352 forinţi profit curat pentru oraş. Cu toate că mai marii oraşului nu i-au primit în oraş pe cei ce erau de credinţă israelită, acest fapt nu a exclus legăturile de afaceri cu aceştia. Astfel chiar şi prin amintitele izvoare sătmărene, se aduce la lumină că în anul 1798 din rămăşiţele din pădurea oraşului, un arendaş din Cărei a ars potasă. Din aceasta oraşului i-au revenit două foloase. Pentru că, lângă fabrica de potasă se afla şi o cârciumă, care măsura băutura cu un şvanţ mai scumpă decât în oraş. Acolo deci, 17
