Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Marcel Ştirban: Biserica greco-catolică şi puterea politică. Premisele desfiinţării Bisericii Românie Unite

de la Bucureşti intervenţie: “Protopopul Reghinului Todea deţinut şi transportat /la/ Bucureşti. Interveniţi’’10.

Scapă de data aceasta nejudecat şi necondamnat, do-ar cu ameninţări ultimative, înlăturarea regelui Mihai îi prilejuieşte însă noi atitudini “antistatale" şi “antidemocratice” ceea ce va şi însemna o nouă arestare (la 31 decembrie. 1947) şi o nouă detenţie de data aceasta la

închisoarea din Gherla şi pentru o perioadă mai lungă (până la 13 iunie 1948)11.

Arestările preoţilor în anii 1946-1948 deveniseră fapte cotidiene, la ordinea ziiei. Mulţi şiau părăsit casele în vreme de noapte sau un timp mai îndelungat pentru a se ascunde. Alţii - cei mai mulţi - n-au putut evita drumul spre închisori.

Aşa se explică intervenţia directă a episcopului loan Suciu care într-o audienţă cerută primului ministru, Petru Groza, îi cere acestuia la 29 iulie 1947 un regim protector. “îndrăznesc să fac propunerea de a tria preoţii arestaţi, de a îngădui să fie strânşi în vreo mănăstire, cei mai bătrâni şi de a fi supravegheaţi acolo. Vă rog susţineţi această propunere pe lângă Ministerul de Interne, oe lânaă a cărui persoană binevoiţi să interveniţi pentru o întrevedere...”1^

Stenograma luată cu prilejul acestei audienţe nu consemnează vreo promisiune, dar cuprinde în schimb acuze: “în alegeri /în 1946/ pretutindeni - spunea dr. Petru Groza - Biserica Română Unită ne-a mers împotrivă si nu a secondat acţiunea noastră. Am adus în tară pe Patriarhul Moscovei - Papa nostru ortodox - ca să dovedească că în Rusia nu mai e ateismul care prigoneşte religia... dar am aflat că preoţii uniti au spus că este “evreu”. De câte ori vreau să dovedesc că Rusia a evoluat, că biserica în Rusia este acceptată, ierarhii stimatei Biserici Catolice vorbesc de ateismul rusesc..

Erau, fără îndoială, îndreptăţiţi să o facă judecând realităţile din Rusia şi deopotrivă cele de acasă, în plină desfăşurare. Episcopul loan Suciu le simte aşa cum s-a întâmplat şi spre sfârşitul deceniului patru Atunci, prin predici şi articole, prin paginile întregii reviste conduse de el “Tinerimea Nouă” a pregătit generaţiile acelor ani la luptă printr-o deplină viaţă creştină şi un eroism de legendă

în acele noi vremuri prevestitoare de mari lovituri date vieţii tradiţionale româneşti în general şi sub toate aspectele, episcopul loan Suciu se adresează preoţilor, credincioşilor şi nu de puţine ori tineretului. Aşa vor face şi ceilalţi episcopi ai bisericii noastre, pentru a-i îmbărbăta şi a le arăta calea de urmat.

O circulară adresată preoţilor la 14 mai 1947 de către episcopul loan Suciu se înscrie în acţiunile sale de pregătire a lor pentru viaţa eroică pe care vremurile îi vor chema să o mărturisească. Porneşte de la învăţăturile de credinţă pentru a ajunge ia situaţiile de atunci generale şi locale. Formulează judecăţi pentru stări şi fapte. Fixează norme de conduită, în spiritul

vor să-i dea ordine şi pace, lasă la o parte şj" lumina Sf. Evanghelii şi roadele sângelui răscumpărător. Tălăzuiri de ură, de volriicie. de cruzime, de necredinţa coercitivă, lovesc împotriva sufletelor şi a Bisericii lui Dumnezeu...”14.

Lucrurile sunt spuse cu multă înţelepciune. Cuvintele episcopului loan Suciu au o ţinută precisă şi un obiectiv clar chiar dacă uneori sunt disimulate. Lumea era, precum este şi acum, pretutindeni plină de păcate omeneşti, dar necredinţa şi ateismul declarat ca politică de stat veneau numai dintr-o anume direcţie. Se dorea şi se impunea o extindere a lor şi lucrul acesta trebuia barat cu orice sacrificiu, prin ceea ce episcopul Suciu numea de fapt “suferinţă ispăşitoare"15 şi a pregătit lumea preoţilor dar şi a credincioşilor pentru aceasta

Invocând cuvintele Sf. Pavel: “Fără vărsare de sânae nu este iertare de păcate”, stăruie asupra semnificaţiei Sfintei împărtăşanii şi a identificării noastre cu Isus Răscumpărătorul, pentru ca apoi să facă un stăruitor apel tuturor preoţilor bisericii noastre de a se dărui acesteia prin cea mai exemplară viaţă mărturisită şi trăită, într-o vreme în care valorile morale erau pe cale de a fi negate şi, în ţara noastră de a fi, chiar înlocuite. “în aceste ore cruciale pentru Neam si Omenire - spunea episcopul loan Suciu - fiecărui preot i se pregăteşte o Golaotâ. dar fără de ea lumea nu se va mântui. Crucile - cere episcopul în continuarea Sfaturilor sale cuprinse în circulară - să nu fie pretext de a fuoi de preoţie şi de rolul ei în lume. Fără oolootele preoţilor lumea ar pieri în suferinţe. Pe durerile, pe rănile, pe sângele şi moartea noastră preoţească. în unire cu jertfa învăţătorului

nostru, se reazimă nădejdea de azi şi mântuirea de totdeauna. Asa a voit Dumnezeu...”17.-80 -