Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Gheorge Buzatu: România şi prăbuşirea hotareklor în 1940

îndeosebi lui [Ernest] Urdăreanu, care în acel moment se făcuseră campionii închinării, de frică, în faţa aroganţei germane. E adevărat că România ar fi suferit, dar nu mai mult decât acum, dar cel puţin n-ar fi fost umilită”19.

în 1992, succesorul lui Carol al ll-lea, Mihai de Hohenzollern, a observat de asemenea:

“... Pe moment [în iunie 1940], eu am gândit că noi n-avusesem de ales: era periculos, chiar o sinucidere, să ne opunem nemţilor şi ruşilor. Mai târziu, mi-am dat seama că ti se putea rezista. Nu pentru mult timp, poate, dar se putea rezista, oricum”20.

Unii dintre participanţii la evenimentele cruciale din 1940 au motivat abdicarea de la rezistenţă a României în faţa pretenţiilor sovietice prin voinţa lor de-a realiza cu prioritate salvarea fiinţei statului român (C.C. Giurescu, Gh. Tătărescu). A fost un argument pe care-l înţelegem. Ceea ce nu se poate susţine este însă un alt punct de vedere exprimat de unii cercetători contemporani, şi anume: aceştia opinează cum că în 1940 soluţia evacuării provinciilor istorice din răsărit ar fi fost singura posibilă, dar, în flagrantă contradicţie cu ei înşişi, admit că încă în iunie 1940 s-ar fi consumat momentul intervenţiei stării de război între U.R.S.S şi România, aceasta din urmă fiind statul atacat21, iar nu în anul imediat următor22. Ce altceva putem deduce decât că, în iunie 1940, România n-a optat pentru o campanie militară care să vizeze apărarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, dar, în schimb, a ales riscul unui război nedeclarat din partea U.R.S.S.! Cu alte cuvinte, Bucureştii au ales întregul în favoarea unei părţi, războiul în favoarea unei campanii limitate, aşadar soluţia cea mai proastă, înainte ca la 22 iunie 1941 războiul româno-sovietic să intervină obligatoriu, fiind proclamat o>ficial. Cât priveşte starea de fapt în raporturile dintre români şi ruşi, aceasta a fost constant de război în epocile modernă şi contemporană, deci de la 1812 încoace, chiar dacă tratatele bilaterale şi multilaterale ori arguţiile diplomaţilor şi ale istoricilor au trimis numai la stări de pace!

Nu credem că este cazul să se ofere scheme şi explicaţii menite a “absolvi” România pentru “agresiunea” de la 22 iunie 1941, declanşată în scopul eliberării teritoriilor pierdute în iunie 1940, pentru atât şi pentru nimic mai mult. La ultima întrevedere avută cu V.M. Molotov la Moscova, la 24 iunie 1941, Grigore Gafencu, ministrul nostru în capitala sovietică, chestionat fiind pe tema intrării ţării sale în război contra U.R.S.S. şi alături de Germania, a aruncat întreaga responsabilitate pe seama Kremlinului, vinovat pentru acţiunile şi provocările sale de după 26-27 iunie 1940:"... Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia [...] României, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atât de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întîmplă azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus la un război între două popoare care niciodată în istoria lor nu au luptat unul împotriva altuia"23.

Concluzionând, constatăm că în perioada 1938-1940, după acordul nefast de la München şi în chip cu totul deosebit după încheierea pactului Hitler-Stalin, situaţia externă a României s-a agravat treptat dar sigur, atât sub raport politico-diplomatic, cât şi militar. Nu mai puţin s-a deteriorat situaţia internă a României. Momentul de vârf al crizei a survenit în vara anului 1940 (iunie-august), fiind nu numai decât intens şi minuţios pregătit şi aşteptat de către statele vecine agresoare şi revizioniste (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria), dar şi anume ales de către acestea. Guvernele de la Bucureşti, regimul însuşi al lui Carol al ll-lea, ale căror decizii de cedare în faţa statelor menţionate încercăm să ni le exprimăm, nu pot fi însă absolvite integral de rezultatul atins - izolarea externă deplină a României, dar fiind că, aşa cum au guvernat anterior şi în zilele de-8-