Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Marcel Ştirban: Biserica greco-catolică şi puterea politică. Premisele desfiinţării Bisericii Românie Unite

Falsul lor, despre care am mai vorbit, a fost simţit atunci şi dovedit acum chiar prin documentele de epocă ce au consemnat (un lucru ce pare incredibil dacă nu ar avea o explicaţie) şi victoria plăsmuită şi adevărul, adică realitatea. S-a întocmit atunci, în unele locuri sau poate pretutindeni (rămâne ca cercetări arhivistice viitoare să dovedească) o dublă situaţie. Una care

arată în cifre ceea ce dorea puterea procomunistă şi alta ce reflecta starea de fapt4 Prima a asigurat stângii victoria în alegeri, cum iarăşi am mai spus-o, iar cea de a doua s-a transformat întro utilă informaţie pentru viitorii propagandişti de partid şi în mod cert a Oferit materiale organelor de securitate (de siguranţă) ale vremii.

Oricum imediat după alegeri a început vânătoarea celor ce s-au manifestat împotriva partidelor cuprinse în Blocul Partidelor Democratice, a simpatizanţilor partidelor istorice Acţiunile lor au fost şi la lumina zilei, adică deschise şi în miez de noapte. De pildă în comuna Crăciunelul de Jos (judeţul Alba) soarele, aşezat pe toate gardurile în preajma alegerilor, a fost acoperit cu smoală de câţiva tineri şi tinere în fiecare noapte. în prăvălia satului (proprietatea unei săliştene văduve, de o mare omenie) acest articol, folosit de obicei la unsul osiilor de car, s-a terminat în câteva zile. Dar alegerile au fost şi aici ca peste tot. După alegeri oamenii de încredere ai celor două partide au fost luaţi de jandarmi sau de oamenii siguranţei şi duşi mulţi, spre locuri fără drum de întoarcere. Aşa s-a întâmplat şi cu notarul Răhăian de la Bucerdea Grânoasă, din vecinătatea

Crăciuneiului, întâiul om al satului şi întâiul notar al judeţului®.

Preoţii greco-catolici au fost şi ei masiv implicaţi în alegeri. Erau, mai ales, de partea naţional-ţârăniştilor lui Maniu. Noua putere a ştiut şi nu le-a uitat atitudinea. Preoţii greco-catolici încep să fie arestaţi sub acuzaţia de sabotaj, de reacţionarism. Unii erau ţinuţi închişi câteva săptămâni, alţii luni sau chiar ani de-a rândul, fără să fie judecaţi şi să ştie motivul real pentru care erau deţinuţi®.

în 1947 au fost arestaţi: rectorul Academiei Teologice de la Blaj, canonicul George Dănilă (şi administratorul apostolic al aceleaşi instituţii după desfiinţarea Bisericii) pe motivul că nu a îngăduit teologilor “să manifesteze alăturea de masa entuziastă a poporului’'. Tot în 1947, la 10 martie a fost arestat protopopul Reghinului, viitorul mitropolit şi cardinal I.P.S. Alexandru Todea şi dus mai întâi la Târgu Mureş şi de aici la Bucureşti. Credincioşii săi şi preotul luliu Man, tot de la Reghin, nu cunoştea cu certitudine învinuirile aduse. Ştiau însă că “ultimul incident al păr, preot Ai. Todea l-a avut cu câteva zile înainte de arestarea sa, cu ocazia înmormântării credinciosului său cu numele Crisan. Aici, afirmative. în predica ţinută a atins si “democraţia" souriând că de aceea e mizerie si sărăcie că “democraţia e necredincioasă". Eu însă nu pot pieciza - spunea preotul luliu Man în raportul său adresat Mitropoliei la 14 martie 1947 - căci nu am fost acolo, iar participanţii o spun în diferite forme. Faot e că la această înmormântare a asistat si şeful politiei din ioc, care l-a denunţat. La rândul său Păr, protopop a plecat. Ia Ta. Mures cerând anchetă politică în cauză, care s-a si făcut. După aceea păr, protopop a fost ridicat dar nu putem sti dacă în urma acestei anchete ori în urma arestărilor generale făcute cu acea ocaziune. Numai singur păr prciooon va

outea da lămuririle complete...”7.

Desigur o atingere de “valorile” noii democraţii era un lucru socotit, din partea oamenilor puterii, ca fiind foarte grav şi sancţionat în forme de acum bine cunoscute. Părintele Alexandru Todea nu era la prima confruntare. încă la Blaj, în 1946, din anvonul Catedralei avea să rostească cu putere: “Mă voi urca pe zidurile Catedralei si de acolo voi siriaa: afară cu comunismul din

România”8. în Catedrală erau atunci, desigur, elevii săi, de la orele de religie dar, ca şi la Reghin, ca pretutindeni, vreme de patru decenii, se aflau şi păzitorii "nevăzuţi” ce se grăbeau să-şi informeze întotdeauna stăpânii, aşa cum o făcuse şeful siguranţei de la Reghin.

Nici el nu era la prima "acţiune de demascare" a atitudinii protopopului Alexandru Todea. Mai fusese arestat până atunci, pentru perioade scurte, de câteva ori. Preotul luliu Man îşi motivează neraportarea arestării imediat tocmai crezând că este vorba de ceva trecător, aşa cum fusese şi altădată. “Păr, protopop Al. Todea a mai fost ridicat si altădată şi s-a întors în scurt timp

nevătămat Avem siguranţa că se va întoarce şi acum”9.

S-a întors e drept şi de această dată după ce petrecuse o vreme în celulele Ministerului de Interne. La Blaj ştirea arestării a sosit înaintea scrisorii părintelui luliu Man, la 11 martie în ziua în care şi avusese loc. Episcopul loan Suciu, tot atunci, a cerut telegrafic episcopului Vasile Aftenie-79 -