Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Dumitru Şandru: Regimul cetăţeniei locuitorilor din nordul Transilvaniei

Faptul că ruşii au temporizat aoroape un an de zile reinstalarea pichetelor româneşti de grăniceri la frontiera cu Ungaria de dinainte de 30 august 1940 şi că, pe de altă parte, au avizat intrările şi ieşirile din România a făcut ca instituţiile investite cu obligaţia de a o supraveghea să fie private de posibilitatea de a-şi exercita în mod independent atribuţiile. Imixtiunea ruşilor a continuat însă şi după ce grănicerii români au fost reinstalaţi pe linia de frontieră stabilită prin Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920. în rapoartele organelor româneşti de ordine publică sunt menţionate nu puţine cazuri în care cetăţenii maghiari ce săvârşeau infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei erau puşi sub protecţia nemijlocită a comandamentelor militare sovietice. In buletinul informativ al Legiunii de jandarmi Sălaj pe perioada 25 august - 10 septembrie 1945 se menţiona că sergentul Nagy Mihai, din Regimentul 8 M.A.V., Poduri, Debreţin, intrase ilegal în România, ajungând până la Zalău, unde a fost prins de comenduirea locală. El nu dispunea de acte care să îi fi permis trecerea graniţei, dar comandamentul militar sovietic din Zalău a intervenit la autorităţile româneşti, eliberându-l în chiar cursul nopţii în care fusese reţinut. La fel s-a procedat

şi cu alţi doi funcţionari ai căilor ferate maghiare intraţi ilegal în România34

în plus, militari ai armatei sovietice staţionaţi pe teritoriul României ori pe cel al Ungariei sau implicat adesea, direct sau indirect, în acte de contrabandă. Astfel, în noaptea de 15/16 martie 1946, postul de jandarmi Ghelghevici, judeţul Timiş-Torontal, a fost_atacat de mai mulţi ostaşi sovietici veniţi din Ungaria, de unde au eliberat pe cetăţenii maghiari reţinuţi pentru că transportau

sare prin contrabandă în ţara lor, luându-i cu ei peste graniţă35. La 3 februarie 1948, Legiunea de jandarmi Bihor cerea sectoarelor din subordine să ia măsuri de urmărire a maşinii cu nr. E, literele celelalte, ca şi cifrele fiind şterse, cu care un subofiţer şi trei soldaţi ai Armatei Roşii operau treceri

clandestine peste frontieră, patronând contrabanda36.

Pe lângă faptul că trecerile ilegale peste graniţă rămâneau în multe cazuri nedescoperite şi că unele se efectuau chiar cu concursul nemijlocit al militarilor ruşi, orice încercare a autorităţilor române de a acţiona independent era prompt admonestată de comandamentele sovietice. Direcţia Generală a Poliţiei informa inspectoratele, prin ordinul nr. 15142, din 11 iunie 1946, că îi fuseseră aduse la cunoştinţă de către Comisia Aliată (Sovietică) de Control cazuri în care organele Ministerului Afacerilor Interne luau hotărâri de expulzare imedită din România a cetăţenilor străini, pentru anumite motive, fără a îndeplini formalităţile cuvenite, trimiţându-i la frontieră şi că punctele de control, conducându-se după dispoziţiile în vigoare, nu permiteau trecerea peste graniţă a acestor persoane. Direcţia Generală a Poliţiei ordona ca pe viitor orice propunere de expulzare să fie înaintată Inspectoratelor de Poliţie complet motivată, pentru ca ele să ceară avizul Comisiei Aliate3'".

Pe fondul atitudinii binevoitoare manifestată de autorităţile sovietice din România şi de conducerea comunistă autohtonă faţă de minoritarii maghiari, la 2 noiembrie 1945, comisarul general al executării armistiţiului, ministrul subsecretar de stat Simion Oeriu explica prefecţilor, prin adresa nr. 8800, că unii funcţionari publici aflaţi în nordul Ardealului fuseseră nevoiţi a se evecua pe teritoriul Ungariei, din cauza operaţiunilor de război, revenind la vetrele lor după încetarea ostilităţilor. în aceeaşi situaţie se aflau şi o parte dintre cetăţenii români ai nordului Transilvaniei. Din motive de echitate - argumenta Oeriu - se impunea ca averile acestor categorii de persoane să fie exceptate de la aplicarea art. 8 din Convenţia de armistiţiu, adică să nu fie socotite bunuri ale cetăţenilor statelor inamice. Pentru aceasta, prefecţii erau rugaţi a dispune cercetarea fiecărui cetăţean în parte din categoriile de mai sus, indicându-se: 1) Activitatea politică şi comportarea fiecăruia sub regimul administraţiei germano-hortyste; 2) Dacă evacuarea fusese provocată de împrejurări fortuite sau de alte considerente în legătură cu activitatea politică ori publică a fiecăruia; 3) Dacă a luptat contra armatelor sovietice şi române şi dacă a avut o atitudine ostilă faţă de U.R.S.S.; 4) în afară de tabelul de mai sus se cerea întocmirea unuia, care să cuprindă pe

cetăţenii germani şi unguri33.

Apoi, după numai şase luni de la publicarea Regulamentului legii pentru reglementarea cetăţeniei locuitorilor din Ardealul de Nord, ca efect al intervenţiilor insistente şi repetate ale conducerii Uniunii Populare Maghiare la oficialităţile române, Ministerul Afacerilor Interne a admis, prin ordinul nr. 46886, din 12 februarie 1946, ca ungurilor din sudul Transilvaniei ce se refugiaseră în nordul provinciei să li se restabilească cetăţenia română, argumentându-se că Diktatul de la-71 -