Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Gheorge Buzatu: România şi prăbuşirea hotareklor în 1940

2. The elite of the British army had lost most of its armament in France after the break into the Franch front. Under serious threat itself, Great Britain lacked any means to help Romania. However, as a result of Italy's entering the war, the reservation expressed by Britain with regard to its guarantee to Romania had come into effect.

3. Yugoslavia shirked its obligation of granting military assitance against a Hungarian aggression.

4. Yugoslavia and Greece failed to acknowledge their military assistance obligations in the event of a Bulgarian aggression, and Turkey had provided an evasive answer.

5. The United States remained within the boundaries of its attitude of strict neutrality, which not even the desperate appeal of France had managed to trouble.

The Romanian government had to take into account the following considerations:

1. Romania lacked heavy armament and raw materials and would find itself deprived, following the interruption of navigation in the Mediterranean, of all means to import large stocks of war materials and raw materials without which any kind of military resitance could only be shortlived.

2. Faced with an attack coming from several converging directions the Romanian army had nowhere to withdraw.

The situation of Romania was therefore incomparably more difficult that of any small or medium-sized state which - betwen 1939 and 1940 - had attempted to oppose powerful aggresors militarily.

As a matter of fact, Romania was not in a position to count on military assistance by France and Great Britain, as was the case of Poland, Norway, Belgium and the Netherlands. Neither could it realy on British promises of assistance, as Greece and Yugoslavia. Finally, unlike Finland, Norway, the Netherlands, Belgium and Greece, Romania had no supply, communications

and withdrawal lines’’^.

Faţă de cele constate, Al. Cretzianu nu putea decât să motiveze acţiunea guvernului Gh. Tătărescu, specificând chiar în continuarea textului reprodus: "în acest fel, rămasă singură, înconjurată de inamici, ameninţată din toate părţile, România nu putea decât să se încline în faţa violenţei sovietice (subl. autorului)”16.

în ceea ce ne priveşte, opinăm că faptul izolării totale a României în 1940 a putut influenţa - şi a influenţat decisiv - alegerea Bucureştilor: între admiterea şi respingerea notelor ultimative ale lui V.M. Molotov. Ceea ce însă nu ne determină să credem, mai ales acum, în perspectiva timpului ce ne desparte de tragedia anului 1940 şi în temeiul documentelor devenite accesibile, că alegerea Bucureştilor a fost inevitabilă. Nu suntem adepţi ai istoriei contrafactuale, dar aceasta nu ne împiedică să susţinem că motivele opţiunii României ar fi integral justificate. în intervenţiile noastre1' şi în unele contribuţii recente18 am demonstrat că în iunie 1940 Bucureştii, cu orice risc, putea să-şi impună şi calea respingerii pretenţiilor sovietice asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Era şi este clar că evenimentele, într-o atare situaţie, aveau să cunoască o altă desfăşurare decât cea cunoscută, ceea ce, iarăşi, nu ne conduce să îmbrăţişăm controversatele ipoteze ale lui ce-ar fi fost dacă? Ne mulţumim cu simpla constatare a şansei rezistenţei româneşti, pentru care, în 1940, s-au pronunţat personalităţi de prestigiu (N. lorga, luliu Maniu, I. Antonescu ş.a.) care numai de lispă de clarviziune nu putea fi bănuite. De altfel, la .16 octombrie 1943, Carol al l!-lea însuşi se destăinuia Jurnalului cu acest veritabil mea culpa pentru eroarea comisă în iunie 1940.

“Am împlinit jumătate de veac. Trebuie să mărturisesc că, deşi au trecut, în acest răstimp, atâtea peste capul meu, nu simt aceşti 50 de ani apăsând pe umerii mei [...] Nu zic că n-am făcut greşeli, chiar unele mari. Azi mi se pare că cea mai mare a fost de-a nu mă aşeza, cum o doream împreună cu [Armand] Călinescu, hotărât şi de la început [1939], înfruntând toate riscurile, de partea Aliaţilor [anglo-francezi]. Am făcut greşeala de a-mi apleca urechea celor fricoşi, şi-7 -