Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Gheorge Buzatu: România şi prăbuşirea hotareklor în 1940

Bucureştii ar fi recunoscut oficial extinderea Imperiului roşu! în ceea ce ne priveşte, am insistat în repetate rânduri asupra faptului că decizia guvernului român de evacuare a Basarabiei şi nordului Bucovinei a reprezentat, fie numai comparativ cu atitudinea Finlandei în noiembrie-decembrie 1939 tot faţă de pretenţii teritoriale nesăbuite şi nejustificate ale U.R.S.S., o eroare, că a fost pripită, corespunzând în rândul întâi politicii personale a Regelui Carol al ll-lea, că, dimpotrivă, s-ar fi impus acceptarea riscului unui conflict cu Imperiul comunist7

Este evident că problema în atenţie se pretează unui studiu de caz, atât sub raportul strict informativ, cât şi sub acela al abordării metodologice din punctul de vedere al istoriei relaţiilor internaţionale.

Faptul izolării politico-diplomatice şi militare depline a României în vara anului 1940 a fost reţinut şi evidenţiat de contemporani, de Regele Carol al ll-lea însuşi în Jurnalul său®, ca şi de numeroşi colaboratori de-ai săi - premieri, miniştri, diplomaţi ş.a.9 Dintre aceştia din urmă, de exemplu, Alexandru Cretzianu, secretar al Ministerului Regal al Afacerilor Străine din Bucureşti

între 1939 şi 1941, a remarcat într-un raport rămas în cea mai mare parte inedit1^ că în 1940

România se aflase “absolut izolată în faţa unei Rusii în plină explansiune agresivă (subl. ns.) 11”. Aceeaşi situaţie a fost surprinsă de C. Vişoianu, ministru de externe al României în cabinetul generalului N. Rădescu (1944 - 1945), şi care a insistat asupra consecinţelor negative al "acordului” semnat de Joachim von Ribbentrop - V. M. Molotov semnat la Kremlin în 23/24 august 1939 ce “a plonjat întreaga lume în stupefacţie”12. în context se impune să precizăm că decizia de acceptare a notelor ultimative sovietice din 26-27 iunie 1940 a fost nefastă prin ea însăşi, prin consecinţele sale multiple şi imprevizibile. S-a afirmat, cu justificat temei, că efectul deciziei a fost acela al unei reacţii în lanţ: acceptând pretenţiile sovietice, Bucureştii nu mai reuşiră ulterior să le respingă pe acelea ale Budapestei şi Sofiei. Procesul dezmembrării României Mari a fost în mod automat declanşat, iar desfăşurarea-i s-a dovedit implacabilă. Răspunderea pentru acceptarea notelor ultimative sovietice şi, în consecinţă, pentru evacuarea Basarabiei, Bucovinei de Nord, ţinutului Herţa (şi, ulterior, a unor ostroave din Delta Dunării) şi-a asumat-o în principal guvernul

Gh. Tătărescu1^, cu acoperirea Regelui Carol al ll-lea, care a manevrat pentru cedare în faţa ameninţării Kremlinului, beneficiind şi de votul consultativ iar nu operativ al celui de-al doilea

Consiliu de Coroană reunit la Bucureşti în seara de 27 iunie 194014. Să reţinem că, în cursul aprigelor şi intenselor dezbateri şi controverse de la Bucureşti ce au însoţit acceptarea şi executarea condiţiilor notelor ultimative ale U.R.S.S., situaţia de deplină izolare externă a României s-a dovedit reală, a funcţionat ca atare, iar, în consecinţă, a avut un rol predominant în adoptarea hotărârii cunoscute. Pentru exemplificare, vom trimite iarăşi la Al. Cretzianu, care a dezvăluit încă din 1942 că:

“ In the evening of June 27, 1940, the Romanian government had the following elements available in order to assess the situation:

1. Within a few hours, the Roumanian troops along the eastern border would be attacked by the Soviet army, which enjoyed not only numeric superiority and considerable human resources at its disposal but also an overwhelming superiority in ist air, artillery and armored forces.

2. It was clear that, simultaneously with the Soviet attack, the Hungarians would also attack Romania, since had been preparing for it for several months in anticipation of the opportunity offered by a Soviet aggression. Deployed along Romanian’s Western border since the previous spring, the Hungarian troops were ready for action.

3. Along the southern border, the military activities undertaken by Bulgaria were more reduced in scope. In spite of many border incidents, there was no reason to fear growing hostility.

4. It was to be expected, however, that, paraleli to the anticipated operations, German car-bornes and air force units would tend to win control of the oil fields, should the Soviet troops advance in to Romanian territory.

Faced with such concentric attacks, what was the assistance that Romanian could on by virtue of the guarantees provided by France and Great Britain and by its allies - Yugoslavia, Turkey and Greece? The situation could be described as follows:

1. The French army had been destroyed in an overwhelming manner by the Germans, and France had capitulated.-6 -