Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Ottmár Traşcă: 15 octombrie 1944 - eşecul încercării Ungariei de a încheia armistiţiul

la Moscova generalul-colonel Faraghó Gábor, de asemenea cunoscut de către conducerea sovietică. După mai multe peripeţii delegaţia maghiară a ajuns la Moscova în data de 1 octombrie

1944, fiind primită imediat de către conducătorii sovietici. în discuţiile31 care s-au derulat în următoarele zile cu oficialităţile sovietice, spre stupoarea delegaţiei maghiare guvernul sovietic nu a recunoscut condiţiile inserate în “scrisoarea Makarov”3^. Noile condiţii preliminare de armistiţiu au fost înaintate oficial de V.M. Molotov delegaţiei maghiare la 8 octombrie 1944. în general ele erau mult mai dure comparativ cu cele din “scrisoarea Makarov” pe de-o parte, pe de altă parte erau asemănătoare condiţiilor de armistiţiu impuse României. Aceste condiţii erau în esenţă următoarele: 1. Ungaria se obliga să evacueze teritoriile obţinute după 31 decembrie 1937; 2. se angaja să retragă funcţionarii publici şi trupele din teritoriile respective în termen de 10 zile începând din momentul semnării armistiţiului; 3. pentru supravegherea evacuării cele trei mari puteri urmau să trimită o comisie în Ungaria sub preşedenţie sovietică; 4. Ungaria se obliga să întrerupă relaţiile cu Germania, să declare război acesteia, guvernul sovietic în schimb se angaja

să ofere ajutor trupeior maghiare împotriva Germaniei33.

Analizând condiţiile preliminare de armistiţiu vom observa aplicarea de către sovietici a modelului românesc, ceea ce contravenea intereselor regentului Horthy şi anturajului său care doreau aplicarea modelului finlandez. De fapt, una din prevederile cheie a armistiţiului cu Finlanda era faptul că finlandezii nu fuseseră nevoiţi să atace trupele germane. Horthy dorind la rândul său aplicarea acestei prevederi in cadru! armistiţiului cu Ungaria. Aplicarea acestei prevederi nu a fost posibilă datorită poziţiei strategice a Ungariei de “cheie a Europei centrale”, ceea ce făcea inevitabilă prezenţa militară sovietică, pe de o parte, iar Molotov a insistat în mod deosebit în cursul tratativelor asupra necesităţii atacării trupelor germane în momentul în care armistiţiul urma să fie

făcut public34.

Horthy a acceptat condiţiile preliminare de armistiţiu chiar dacă acestea nu lăsau nici o speranţă pentru Ungaria în ceea ce priveşte menţinerea teritoriilor obţinute şi a evitării ocupaţiei de către trupe sovietice, din două motive. în primul rând datorită veştilor recepţionate de palat privitoare la pregătirile germanilor şi agenţilor acestora, “Crucile cu Săgeţi”, având ca scop împiedicarea încheierii armistiţiului, în al doilea rând datorită situaţiei grele existente pe fronturi. Astfel, frontul 2 ucrainean comandat de mareşalul Malinovski declanşase ofensiva împotriva Armatelor 2 maghiară şi 6 germană în Transilvania33, iar Armata 1 maghiară se retrăgea din Carpaţi datorită pe de o parte presiunii puternice exercitate de trupele Frontului 4 ucrainean, pe de altă parte în urma ordinului dat de comandantul acestei armate generalul-colonel Miklós Béla, care era avizat asupra intenţiilor regentului de a ieşi din război33.

în cele din urmă armistiţiul preliminar a fost semnat la 11 octombrie 1944, urmând ca Horthy şi anturajul său să fixeze ziua H, momentul în care el urma să fie făcut public.

în aceeaşi zi în care se semna armistiţiul preliminar Horthy a discutat cu comandanţii armatelor 1 şi 2 maghiare, generalii Miklós Béla şi Veress Lajos - amândoi consideraţi ofiţeri de încredere - modalitatea de stabilire a contactelor cu Armata Roşie S-a căzut de acord ca imediat după citirea proclamaţiei regentului să fie trimis către armate o directivă secretă. Această directivă secretă conţinea următoarele puncte: 1. încetarea ostilităţilor; 2. stabilirea legăturilor cu Armata Roşie; 3. ruperea relaţiilor cu germanii; 4. menţinerea ordinii şi disciplinei; 5. în continuare trupele

urmau să acţioneze conform dispoziţiilor venite de la centru3^ în afara celor discutate nu au fost luate şi alte măsuri, ca de exemplu concentrări de trupe în capitală, coordonarea acestora etc., ceea ce a făcut ca în ziua hotărâtoare aceste măsuri să se dovedească insuficiente pentru reuşita acţiunii, fiind uşor contracarate de către germani.

Horthy, în dimineaţa zilei de 14 octombrie, a luat decizia definitivă fixând ziua H pentru 15 octombrie 1944 Potrivit scenariului gândit de Horthy, a doua zi în jurul orelor 12 urma să fie citită la radio proclamaţia către naţiune, în acelaşi timp el avea să-l primească pe Veesenmayer pentru

a-i duce la cunoştinţă încheierea armistiţiului33. Dar scenariul gândit de Horthy avea să se desfăşoare cu totul altfel faţă de cele prevăzute.

în ceea ce priveşte reacţia germană ea nu s-a lăsat aşteptată. Perioada de timp consumată de la sfârşitul lunii august, până la semnarea armistiţiului preliminar a fost folosită cu maximum de randament de către germani şi “aliaţii” acestora "Crucile cu Săgeţi”. Conducerea-53 -