Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Constantin, Stan - Alexandru Gaiţă: Începutul sovietizăii Basarabiei şi Bucovinei de Nord (1940-1941)

de frunte ai Basarabiei. M-am bucurat că nimerisem Tn aşa societate". Principala acuzaţie care i se aducea era că a fost ofiţer în armata română. Judecătorul de instrucţie - care fusese electrician şi făcuse o şcoală de justiţie de şase luni l-a acuzat, de asemenea, de agitaţie împotriva noilor autorităţi întrucât F. Lesnie a declarat la proces: “Ati venit nepoftiţi, ati venit din capul vostru să ne eliberaţi”. A primit opt ani de închisoare. Ulterior a mai fost condamnat pentru injurii aduse lui

Stalin, moartea acestuia găsindu-l în puşcărie33.

De asemenea în noaptea de 10/11 decembrie 1940 a fost arestat Leonid Burdilă, fost ofiţer în armata română. A fost deportat în Siberia fiind reclamat de un procuror aflat în gazdă la el.

Se va întoarce după 15 ani34.

Masive deportări au avut loc în Basarabia la începutul şi mijlocul lunii iunie 1941. întreaga familie a Nataliei Rusu a fost ridicată şi trimisă în Siberia. Numai doi membri s-au întors din gulag33.

O situaţie la fel de dramatică a avut şi familia Elenei Siupur, care pe atunci cuprindea patru generaţii. Martoră a acestor triste evenimente, E. Siupur, care pe atunci avea câteva luni relatează pe baza informaţiilor furnizate de ceilalţi membri ai familiei următoarele: “Dar am fost martor, inconştient e adevărat al clipei plecării trenurilor spre Siberia. Eram, mi se spune destul de nervoasă şi răcneam pentru că mă înnebuniseră ţipetele, plînaetele. strigătele, vaietele miilor şi miilor de femei, copii, bărbaţi aflaţi unii în tren, alţii pe ios. petrecându-i pe cei care plecau definitiv spre Siberia”33.

O dramă la fel de cutremurătoare au avut de suferit şi românii bucovineni. Lazăr Furnică consemna, şi el, la aproape o jumătate de secol că în toamna anului 1940 şi începutul lui 1941, autorităţile sovietice au făcut numeroase arestări şi deportări. Astfel în satul Cupca (azi raionul Hliboca) într-o singură noapte au fost arestaţi între alţii Dionisie Nistor, Petru Nistor, Plevan Nistor, Lazăr Catargiu, fraţii Lazăr şi Gheorghe Ţibuleac Sturza, Ion Bolocan, Sava Mihailovici, Calistrat Irimescu ş.a. Numai Gheorghe Ţibuleac s-a reîntors acasă, ceilalţi pierind sau rămânând în

îndepărtata Siberie37. La rândul ei Aniţa Nandriş Cudca din satul Mahala de lângă Cernăuţi relatează că în ziua de 13 iunie 1941 a fost ridicată împreună cu copiii şi alţi săteni şi aruncată în vagoane de marfă. După două săptămâni de chinuri îndurând foamea, setea şi căldura au ajuns la Omsc, iar apoi au fost încărcaţi în camioane şi debarcaţi în satul Cassnofsca din raionul Soldaschi dincolo de Cercul Polar. Aici condiţiile erau nespus de grele: frigul era deosebit de pătrunzător, temperaturile iarna coborând chiar sub 40°C, locuinţele erau proaste, lipseau lemnele, cărbunii, alimentaţia era total insuficientă, pedepsele erau excesive de aspre: “Erau pe câmpie şi mazăre şi cartofi, dar dacă te-ar fi prins că ai scos un cuib de cartofi sau că ai luat mazăre, sau un pumn de

grâu te luau la închisoare”33.

Scopul era clar - intimidarea şi exterminarea populaţiei româneşti adusă aici cu forţa. Abia după 20 de ani se va încheia drama acestei femei intrată în legendă. Aniţa Nandriş s-a întors pe meleagurile natale, fiind una dintre puţinele supravieţuitoare din cei 13.000 de români deportaţi din Bucovina de Nord în Asia Centrală sau Siberia. Arestările şi deportările românilor basarabeni şi bucovineni aveau drept scop intimidarea populaţiei, înlăturarea celor care se opuneau într-un fel sau altul noului regim. Ele erau forme de sovietizare a românilor. în locurile de unde au plecat românii au fost aduşi ruşi, ucraineni şi alte populaţii. Trebuie să amintim că au fost deportaţi şi numeroşi germani.

în faţa instaurării brutalei ocupaţii sovietice fruntaşii politici ai românilor basarabeni au luat atitudine fermă. încă din 29 iunie 1940, liderii lor care au avut un rol important în Unirea Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie 1918: Ion Inculeţ, Pan Halippa, Ştefan Ciobanu, Ion Buzdugan şi mitropolitul Gurie au alcătuit un memoriu în care protestau împotriva notelor ultimative sovietice. Se solicita oamenilor politici să plece în străinătate şi pe bază de documente să susţină în faţa Europei cauza românească, cauza Basarabiei3®.

O altă formă de rezistenţă era nesupunerea şi fuga în România. Uneori această ultimă acţiune lua un caracter de masă. Astfel în raionul Hliboca s-a răspândit zvonul că în curând românii care vor dori pot să plece. Autorităţile raionale au fost asaltate de petiţionari, dar cererile lor nu au fost aprobate. Atunci la 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă s-au adunat mii de oameni. Mulţimea, îmbrăcată în haine de sărbătoare înainta fără grabă ocupând şoseua în toată lărgimea ei şi “a-35-