Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)
Horaţiu Ciortin: Mărturii din studenţie - Cluj 1946
MĂRTURII DIN STUDENŢIE - CLUJ 1946-------------- ---------— ' ' " "»■—■— ’ 9 " ................ Horatiu Ciortin « Recepţionând prezentul, nu uităm trecutul şi năzuim spre viitor, cam aşa cred eu că se face şi istoria. După marea manifestaţie studenţească din martie 1944 a universitarilor “Almei Mater Napocensis” refugiată la Sibiu, când s-a prezentat celebrul “Protest al studenţimii ardelene faţă de atrocităţile întâmplate în Ardealul de Nord”, lucrurile s-au precipitat. Majoritatea studenţilor erau militari în termen, elevi de şcoală militară, concentraţi sau combatanţi învoiţi pentru sesiuni de examene. Cum în protest au fost energic atacaţi fúhrerul Adolf Hitler şi Ducele Mussolini-Docrul deja râpostului Ciano - la sesizarea garnizoanei germane din Hermann-Stadt (Sibiu), în mod firesc organele de siguranţă militară şi civilă au intrat în acţiune. S-au început preparativele de instruire de către parchetul militar al Curţii Marţiale Sibiu. De notat că manifestaţia a fost iniţiată şi susţinută de către grupul studenţesc cu vederi democratice, opus unuia totalitar, care exista şi el în universitate şi în fruntea căruia se impunea organizaţia studenţească ilegală P.N.T. extrem de activă şi care în repetate rânduri a fost vizitată şi susţinută de către “Prezidentul" I. Maniu, care la diferite intervale de timp trecea prin Sibiu pe la nepotul său Ionel Pop, întâlnirile foarte discrete având loc în camera obişnuit rezervată la hotelul "Bulevard”. Trecând repede peste secvenţele - pe lamă de brici - operate de către curtea marţială, lucrurile au evoluat pe îndelete, cu mult tact şi clemenţă, demolate de către Şefii armatei noastre. Generalul Armatei Ardeal. Macici şi Comandantul garnizoanei Sibiu Generalul Stavrescu care avea un copil student, toate acestea la intervenţia susţinută a lui “Magnus rector” luiiu Haţieganu şi a Mitropolitului Bălan al Ardealului, care erau oamenii de nădejde ai mareşalului Antonescu, precum şi a D-nei Veturia Goga. Imediat după 23 august studenţimea Sibiană s-a reorganizat după tradiţionalele sale criterii, cele ale “Centrului studenţesc Petru Maior”, urmaşi ai predecesorilor din 1940 cu ultimul preşedinte Ghiţă Vonica, decedat pe front în unităţile de sacrificiu. Am fost ales în mod democratic şi în unanimitate preşedinte al centrului. Sibiul fremăta de activitate politică intensă, P.N.T. şi-a ocupat sediul în fostul local al Wolks-gruppe-ului german din România, avându-l preşedinte pe regretatul leronim Stoichiţia, membru marcant al P.N.T. cinstit şi dăruit partidului, deşi era cumnat cu Petre Groza. Acolo s-au petrecut momente emoţionante, între care reîntâlnirea după mulţi ani ai celor doi titanici politici din Ardeal: luliu Maniu şi Alexandru Vaida Voievod, cu lapidara concluzie: “Se vede că între noi, unul a îmbătrânit mai de vreme”. Sub îndrumarea şi conducerea lui leronim Stoichiţia s-a început imediat reorganizarea partidului şi s-a pornit campania pentru alegerile care se întrezăreau. Studenţimea s-a angajat imediat, susţinând intens prin toate manifestările posibile cele două guverne, Sănătescu şi Rădescu, drept răspuns celebrelor fronturi politice de emanaţie totalitar-comuniste tip sovietic, care au apărut ca ciupercile după ploaie. Interesantă similitudinea cu frontul emanat după revoluţie! Urmare a atitudinii noastre, după 6 martie 1945, la înscăunarea guvernului Groza şi după înfiinţarea "Poliţiei Poporului” am fost
