Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Serghei Hacman: Basarabia şi Bucovina în planurile strategice ale U.R.S.S. (anul 1940)

un protest împotriva acestui act, acesta nu numai că a încercat să îndreptăţească pasul sovietic, dar şi a adăugat că, în caz că guvernul sovietic va manifesta un interes faţă de includerea şi a

Bucovinei de Sud, el (guvernul sovietic - n.n.) aşteaptă sprijin din partea guvernului german”87. Deja după "alipire” (acest termen a fost folosit de două ori de V. Molotov în raportul său la sesiunea

a Vll-a a Sovietului Suprem al U.R.S.S. pe data de 1 august 1940)88 şi după adoptarea legii cu privire la includerea părţii de nord a Bucovinei şi a judeţelor Hotin, Cetatea Albă şi Izmail ale Basarabiei în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene8®, Moscova, contrar principiului etnic, a ridicat din nou chestiunea părţii de sud a Bucovinei. Astfel, în timpul convorbirii cu Hitler, la 13 noiembrie 1940, Molotov, căruia i-a revenit onoarea dubioasă de a fi singurul dintre

conducătorii politici sovietici care i-a strâns mâna lui Hitler®0, a declarat că în noile împrejurări “Germania trebuie să înţeleagă cointeresarea ruşilor în Bucovina de Sud”. Führerul a răspuns la aceasta “că dacă chiar numai o parte din Bucovina va rămâne sub stăpânirea Rusiei, apoi şi aceasta va fi o cedare considerabilă din partea Germaniei. în corespundere cu înţelegerea orală, fostul teritoriu austriac trebuie să facă parte din sfera de infuenţă germană. în afară de aceasta, teritoriile care au intrat în zona rusească au fost indicate cu numele, de exemplu, Basarabia.

Referitor la Bucovina în acord nu există nici un cuvânt”®1. Un fost cercetător sovietic scria mai târziu în memorii: “Eu nu ştiam cum au decurs tratativele, dar atunci când Molotov, înainte de a pleca la Moscova, a organizat în edificiul ambasadei sovietice o primire de răspuns, la recepţie dintre conducătorii Germaniei a participat numai Ribbentrop. Comunicările lui Molotov şi ale lui

Ribbentrop au fost strict oficiale, iar însăşi recepţia a durat numai 30 de minute®2.

Raportul de forţe în estul Europei în această perioadă se deosebea de cel din iunie 1940. Mai înainte de aceste evenimente, la 26 august, Hitler a dat ordin să fie transferate din Occident în Polonia 10 divizii infanterie şi 2 divizii de tancuri. Trupele de tancuri, după ordinul lui Hitler, trebuiau să fie desfăşurate la sud-estul Poloniei în aşa mod, ca să aibă posibilitatea de a interveni în caz de necesitate pentru a apăra regiunile petroliere române®8. Deci, Sudul Bucovinei devine o fisură esenţială (după părerea lui F. Constantin - prima fisură)®^ în relaţiile între Stalin şi Hitler, adică un măr al discordiei®8. Cum îşi amintea ulterior generalul K. Tippelskirh: "în lumina evenimentelor ulterioare pare neclar, aştepta oare Hitler de la această vizită o îmbunătăţire a relaţiilor rusogermane sau tratativele cu Molotov îi erau necesare mai mult pentru a-şi întări propria părere despre nefcesitatea de a căuta în 1941 un conflict cu Uniunea Sovietică”®8.

Pe parcursul convorbirilor germano-sovietice s-a invocat nu o dată necesitatea schimbărilor de frontieră pe baza principiului etnic. Acest argument era folosit mai ales de partea sovietică, care se referea foarte insistent, dar destul de stângaci, la problema ucraineană. Probabil, ar trebui să amintim fraza rostită de Stalin în timpul înmânării lui Schulenburg a textului comunicatului comun sovieto-german despre intrarea trupelor sovietice în Polonia în toamna anului 1939: “Dar nu uitaţi că nici romanii antici nu intrau în luptă goi, ci se apărau cu scuturile. Şi astăzi rolul acestor scuturi, care ne apără de opinia publică a popoarelor noastre, îl joacă comunicatele alcătuite cu măiestrie”®7. Aşadar, în timpul hotărârii problemelor teritoriale complicate la vestul U.R.S.S. (inclusiv ale Basarabiei şi Bucovinei), factorul etnic nu era considerat de conducerea sovietică drept principal, ci juca rolul unui “scut”. Prioritari erau consideraţi factorii geopolitici şi geostrategici.

Analizând evenimentele anului 1940, putem conchide, că în calitate de instrument de bază pentru includerea Basarabiei şi nordului Bucovinei, în contextul încheierii pactului sovietogerman de neagresiune şi protocolului adiţional secret al lui, au fost folosite trupele regulate ale Armatei Roşii. Operaţiunile militare ale Armatei Roşii în vara anului 1940 au fost bine chibzuite şi pregătite. Ele se bazau pe întregul potenţial economic, militaro-strategic, politic etc.

Prin directivele comisarului poporului pentru'apărare nr. OV/583 şi OV/584 unităţilor regiunii militare speciale Kiev şi ale regiunii militare Odessa li s-a dat dispoziţia să se pună în stare de luptă. Directivele cu privire la concentrarea trupelor sovietice pe linia de frontieră sovietoromână au fost date în perioada 15 aprilie -10 iunie 1940®8.

în scopul pregătirii şi efectuării operaţiunilor militare, prin joncţiunea celor două regiuni ale-21 -