Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Iocane, pictură, sculptură
care totodată, nu acoperea integral suprafaţa panoului de lemn, facilitând astfel absorbţia, în exces a umidităţii, Indicele UR de 16,3 la data începerii lucrărilor, conform măsurătorilor efectuate (cu feutronul), scăzând la valoarea 8 pe parcursul perioadei de aclimatizare (8.02.1993 - 18.05.1994). S-a procedat în consecinţă la îndepărtarea grundurilor infestate prin metode chimice şi mecanice, iar lacunele rezultate (atât ale suportului, cât şi ale stratului pictural) au fost completate stratificat şi diferenţiat, până la nivelul picturii originale. In acest scop s-au folosit şi chituri cu o compoziţie diferită, compatibile cu tehnica de pictură originală care să permită ulterior reintegrarea cromatică, prin retuş, a picturii. La toate icoanele s-au efctuat diferite consolidări repetate, a desprinderilor stratului pictural pentru a crea o nouă aderenţă, la suport, a acestuia. Operaţiile au constat în introducerea unui liant de natură organică (clei de peşte, clei de gălbenuş de ou), prin pensulare alternativă cald-rece sau sau prin injectare sub foiţă japoneză de proteeţie. O altă intervenţie semnificativă de restaurare efectuată la icoana “Adormirea Maicii Domnului”, a constat în îndepărtarea diferenţiată a depunerilor aderente de murdărie şi regenerarea parţială a verniurilor alterate. Acest lucru s-a realizat, combinând metoda îndepărtării mecanice prin alunecare cu metoda chimică de emoliere treptată stratificată, cu soluţii pe bază de solvenţi organici, aleşi în urma microtestelor de solubilizare. La icoana împărătească “Maica Domnului cu Pruncul”, se remarcă o repictare masivă, pe toată suprafaţa, datată din 1837, printr-o inscripţie de donaţie din colţul inferior al icoanei. Această repictare, din punct de vedere tehnic, este executată stratificat, în mai multe etape istorice. Sub ultimul strat care reprezintă urme evidente de degradare (mai ales în zona portretului), datorate arsurii liantului gras, rămas în exces la o sursă puternică de căldură, se află un grund de culoare brunroşcată, cu un conţinut mare de miniu de Pb, care s-a dovedit radioopac la investigarea cu RX, nepermiţând să se evidenţieze pictura originală. Acest grund avea rolul de a masca şi a nivela lipsurile anterioare, din stratul pictural original şi a fost aplicat, la rândul lui, în două etape succesive. La analiza stratigrafică a picturii, efectuată la stereomicroscop, în urma microprobelor de emoliere, s-a constatat că, 217
