Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Hârtie, grafică, documente
ţin de conservarea, tratarea, restaurarea şi valorificarea cărţilor vechi. Nu se are în vedere originalitatea metodelor care vor fi folosite pentru realizarea programului pe care ni-1 propunem, a fi original în acest domeniu este extrem de dificil, iar uneori este o practică periculoasă1. Un program al nostru, trebuie să aibă în vedere condiţiile precare din depozitele noastre, atât din depozitele care pot fi considerate calamitate, cât şi depozitele de care cu prea multă uşurinţă ne declarăm mulţumiţi şi trebuie să pornească, practic, cu învăţarea alfabetului, adică o instruire sistematică a persoanelor care răspund de aceste depozite, care să poată acţiona în vederea unei depozitări corespunzătoare (mod de aranjare pe rafturi, etc.) şi pentru corectarea condiţiilor de ambient, în limite acceptabile, cu mijloace cât mai puţin costisitoare. Este, însă, neapărat nevoie ca într-o astfel de acţiune amplă şi de lungă durată, să fie antrenaţi responsabilii de colecţii (gestionarii) care, după ce vor fi instruiţi în mod corespunzător să participe efectiv la desfăşurarea acestui program, sub îndrumarea specialiştilor. Pentru acest lucru, ar trebui o mai bună conştientizare a acestor probleme la nivelul tuturor celor implicaţi şi ar trebui să fie limpede pentru toată lumea că dacă nu se intervine rapid şi eficient, lucrurile pot fi scăpate de sub control. Se poate ajunge astfel, ca singura salvare a acestor colecţii să fie laboratomi de restaurare. Iată de ce insistăm să afirmăm, că o carte conservată este o carte salvată, iar necesitatea restaurării anumitor piese, ar trebui să constituie, cazuri excepţionale. Din păcate însă, situaţia în care au fost păstrate cărţile de-a lungul timpului şi în prezent, impune restaurării totale sau parţiale la un număr imens de volume, iar dacă nu vom lua măsurile adecvate, dacă nu vom trata “cauza”, deteriorările vor evolua cert într-un mod nedorit. Restaurăm câteva cărţi cu eforturi umane şi materiale imense, iar mii sau zeci de mii de volume aşteaptă în depozite, in condiţiile arătate deja, suferind ample degradări cauzate de neglijenţa, indiferenţa sau uneori slaba pregătire profesională a oamenilor, care nu pot, sau nu consideră că merită să facă eforturi pentru păstrarea acestor valori, invocându-se de multe ori motive de ordin financiar. In fond, în conservare trebuie aplicate în primul rând, procedee care ţin de regula “bunului simţ” şi abia ulterior sunt aplicate metode sau 184
