Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Hârtie, grafică, documente
tratamente complexe. Dacă vom reuşi să conştientizăm şi să instruim personalul responsabil, să corectăm condiţiile de microclimat, pasul următor se va îndrepta spre tratamente masive de dezinfeeţii (acolo unde este cazul), aplicarea unor tratamente de conservare a acestor volume, care să permită depunerea unui agent tampon, şi să asigure protecţie împotriva unui alt posibil atac biologic. Deşi în colecţiile noastre vechi, problema acidităţii nu este atât de acută, acest lucru şi pentru faptul că hârtiile vechi, datorită materialelor din care au fost fabricate, sunt de regulă foarte slab acide (de multe ori aciditatea lor se datorează unui factor extern), acolo unde este nevoie vor fi aplicate tratamente de deacidifiere, benigne, atât pentru cărţi cât şi pentru beneficiarii acestora. Pentru volumele care prezintă deteriorări de mare amploare, vor fi luate măsuri ca acestea să fie planificate în vederea restaurării, luându-se în calcul şi sumele necesare executării diferitelor intervenţii şi tratamente, pornind de la valoarea obiectului şi de la starea de degradare a acestuia. Sub aspect strict tehnic, prin restaurare se poate înţelege “ansamblul operaţiilor menite să conserve în timp toate informaţiile conţinute de obiectul luat în studiu. Acesta se caracterizează prin pluralitate, deoarece cartea este alcătuită din diverse elemente constitutive şi deci are diverse valenţe de ordin istoric, artistic, estetic şi tehnic atât ale întregului cât şi ale fiecărei părţi“2. Iată de ce, în restaurare este foarte importantă cunoaşterea corectă a materialelor originale, a tehnicilor folosite, toate acestea putând furniza o gamă largă de informaţii, deosebit de importante, pentru a permite restauratorului să aplice cele mai eficiente metode, cele mai adecvate materiale, optându-se pentru intervenţii mici care să nu afecteze valoarea istorică, documentară şi artistică a obiectului. La fel ca şi până acum, în activitatea viitoare de restaurare, se va avea în vedere că fiecare volum reprezintă un caz de sine stătător, uneori fiecare filă are particularităţi care trebuie atent examinate. Se poate spune că în restaurare, nu există reguli fixe, cu excepţia principiilor referitoare la compatibilitatea materialelor, a reversibilităţii acestora şi a conservării, pe cât posibil a fiecărui element constitutiv, menţinând nealterată principala funcţie a cărţii : funcţionalitatea. Este bine însă de ştiut, că tocmai în nu-mele acestei funcţionalităţi sunt 185
