Dobrescu, Adela (szerk.): Samcult. Revistă de cultură şi civilizaţie (Satu Mare - Mátészalka, 2010)
Dr. Maria Lobonţ Puşcaş: Evoluţia arhitecturii tradiţionale în zona Satu Mare ţi Szatmár-Szabolcs-Bereg
cum o facut-o şi vecinu din sus şi fratele meu, da io am cu tri camere mai mult”22, forma o copiază schimbând culorile şi dimensiunile: „io am cu două camere mai mult ca vecinu, da am pus jamuri termopan de la început, îs tare mândre...am făcut şi on balcon mnic”23. Modernizarea a „alungat” din arhitectura vemaculară parte din materialele şi tehnicile tradiţionale 24, lemnul, piatra şi lutul (vaioaga, cărămida arsă etc.), „materialele crude” 25 fiind înlocuite de beton, BCA, tablă, materiale plastice, aluminiu, inox, termopan etc. Atât materialele de construcţie, cât şi dimensiunile şi formele se modifică în cazul casei contemporane: casa cu 10-20 de camere (anii 1980- 2007) în zona Oaş. Casă din Cămărzana, jud. Satu Mare “Modificările locuinţei şi gospodăriei rurale contemporane, se datorează - ca structură, spaţiu, funcţionalitate şi estetică - în cea mai mare parte modului de viaţă din sate. De obicei, exteriorul locuinţei rurale redă situaţia socială a celor care o ocupă, reprezentând deopotrivă un simbol al spiritualităţii şi al stării culturale. In multe cazuri prin intermediul locuinţelor - familiile rurale preiau de la generaţiile anterioare o serie de elemente tradiţionale de mare sensibilitate şi forţă 22 Inf. Ţimerman Iacob, 68 ani, Cămărzana, jud. Satu Mare, 2010 23 Inf. Flore loan, 64 ani, Cămărzana, jud. Satu Mare, 2010 24 Augustin loan, Pentru re-încreştinarea zidirii, Bucureşti, 2005, p. 54 25 Radu O. Maier, “Cercetarea aşezărilor şi arhitecturii ţărăneşti din mai multe zone etnografice ale transilvaniei ”, în Satul tradiţional de ieri, de azi şi de mâine, Cluj Napoca, 2002, p. 237 84 de expresie” 26. Modalităţile de concepere şi locuire a spaţiului domestic fiind expresii ale etosului unei societăţi, fiecare cultură are un mod anume de a aborda categoriile public/privat, interior/exterior, închis/deschis 27 *. Această abordare a spaţiului este o marcă identitară, începând de la felul în care este poziţionată casa faţă de stradă, tipul de împrejmuire şi modul de amenajare a casei de locuit şi de organizare al curţii- spaţiu semipublic. Astfel de mărci identitare sunt identificate în zona studiată după cum urmează: • poziţionarea casei de locuit perfect perpendiculară pe stradă, într-o ordine desăvârşită, pe loturi dreptunghiulare cu structuri interioare funcţionale, având curţi îngrijite şi curate este întâlnită în satele şvabeşti Vâllaj şi Petreşti; • văruirea casei oşeneşti vechi cu mnierâu; • construirea de case “palat” un lucru specific oşenilor din Cămărzana; • dimensiunea şi fonna locuinţelor, slovacii din Nyircsaholy; maghiarii din Nagyecsed, Szamosszeg, Viile Satu Mare, Bogdand; românii din Soconzel au case cu 2-5 camere. în cazul arhitecturii satelor şvăbeşti avem o situaţie aparte, aici casele de alt tip decât cel tradiţional sunt deosebit de puţin şi foarte bine integrate în peisaj. Casele tradiţionale au evoluat , oferind acum confortul specific secolului XXI, singurele intervenţii asupra caselor tradiţionale la exterior se fac în ceea ce priveşte schimbarea geamurilor, a uşilor, eventual a culorii tencuielii. O atenţie deosebită se acordă detaliilor de finisaj: la interior sunt amenajate băi şi bucătării bine utilate. Aceste locuinţe sunt marcă identitară a şvabilor, în România această arhitectură tradiţională a fost protejată de sistemul de valori şi bunul simţ al proprietarilor. în Ungaria arhitectura tradiţională şvăbească este protejată de legislaţia în vigoare menită să conserve valorile tradiţionale, la Vâllaj există câteva case noi cu etaj dar sunt pe o stradă lăturalnică, în zona centrală şi pe străzile principale construcţiile noi sunt ridicate după proiecte care respectă tipologia locală şvăbească. 26 Trăilă Cemescu, “Schimbări din perspectiva locuirii în mediul rural românesc”, în Sociologie Românească, voi I, nr. 1, Iaşi, 2000 , p. 44 27 Richard Cresswell, „Locuinţa”, în Dicţionarul de etnologie şi antropologie, Iaşi, 1999, p. 389
