Deaconu, Anca - Kinces, Diana: Oameni ai Tăşnadului. Catalog de expoziţie (Satu Mare, 2012)

Grigore Maior

Gavrilă din Căuaş, loan Chivăraş din Silvaş, Vasile din „Jorocuta", Ion din Supuru de Jós2.

Legătura cu locurile de obârşie se materializează şi prin cererea pe care i-o face contelui Bethlen de a înfiinţa o şcoală din veniturile dijmelor regeşti la Santău.

Grigore Maior a inaugurat activitatea teatrală în Ardeal şi a dovedit un viu interes fată de dansurile nationale.

r /

Dragostea de carte este ilustrată prin grija deosebită pe care a avut-o pentru biblioteca de la Blaj dar mai ales prin faptul că în timpul episcopatului său la Blaj s-au tipărit: Acatistierul (1774);

2 apud Viorel Câmpean, Grigore Maior. Portretul unui intelectual român din secolul XVIII-schiţă biografică(broşură), Biblioteca Judeţeană Satu Mare, Satu Mare, noiembrie 2010, p. 16

Liturghierul (1775); Strastnic (1775); Catavasierul (1777); Ceaslovul, (1778); Bucoavnă (1777) şi alte cărţi de cult.

în perioada 1764 - 1770 a fost exilat la Mănăstirea din Mukacevo şi eliberat de coregentul Iosif al II - lea. Candidase anterior la scaunul Episcopal în 1751 şi 1764, dar izbuteşte abia a treia oară, fiind numit prin diploma imperială din 27 octombrie 1772. Vom înşira în cele ce urmează numele câtorva parohii din Sătmarul de astăzi, situate în apropierea locului de baştină a lui Grigore Maior, reconvertite la unire tocmai în anii vlădiciei acestuia. Astfel, în 1772 a trecut la unire parohia Ghirolt, în 1773 Sărăuadul, Săuca, Mecenţiu (astăzi Ady Endre) şi Sudurăul; în 1774 Hotoan şi Pir, în 1775

13