Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Dragoş "descălecătorul" Moldovei, între legendă şi realitate
faptului că Drag îndeplineşte acum (1355) atributul de homo regius, dar este primul maramureşean cunoscut în această postură, până atunci, în cazurile din Maramureş, au fost ori nobili din comitatele învecinate, fie curteni regali34. Nu este exclusă nici funcţia de vicecomite, chiar dacă documentul nu face o menţiune specială asupra acestui aspect, fiind vorba probabil de o greşeală a scribului. Oricum, acest Drag avea o poziţie importantă în Maramureş, era cel puţin familiäres al comitelui, anterior sau actual. Despre Drag se mai cunoştea doar că a avut un fiu, Ladislau (Vasile), care era jude nobiliar în 138535. La atât se reduc în istoriografie cunoştinţele despre familia nobilă din Bedeu. R. Popa, în monografia sa dedicată Maramureşului, susţine că "satul (Bedeu - n.n.) a rămas deci în stăpânirea urmaşilor lui Drag... ramură mai puţin cunoscută a Drăgoşeştilor"36. O concluzie venită de la o autoritate ce a scris o pagină importantă a istoriei Maramureşului. Şi totuşi, există documente numeroase, din secolul al XV-lea, care menţionează familia nobililor din Bedeu. Multe documente sunt chiar publicate, dar n-au intrat în atenţia istoricilor. O analiză a evoluţiei ulterioare a Bedeului, precum şi realizarea unei genealogii a acestei familii3’ pe baza documentelor édité, dar şi inedite din diverse fonduri arhivistice, permite o reconsiderare a problematicilor puse mai sus în discuţie. Surpriza a fost pentru cercetător când a constatat că rezolvarea chestiunii originii lui Dragoş "descălecătorul", mai precis invalidarea unor teorii istoriografice, constă într-un document din 1405 publicat în regest în limba maghiară în 1958 în colecţia de documente din timpul regelui Sigismund de Luxemburg38. Originalul se păstrează în colecţia de documente a Bibliotecii Mari a Colegiului Reformat din Debrecen, Ungaria, în cuprinsul fostei colecţii a Liceului Reformat din Sighet39. Este scris pe pergament, parţial deteriorat 34 I. Mihályi, op. cit., p. 13, 20, 30. K.ibidem, p. 85 36 R. Popa, Ţara Maramureşului, p. 67. 37 Genealogia realizată de Joódy Pál, Máramaros vármegye 1749-1769. évi nemesség vizsgálata, Máramarossziget, 1943, p. 28 este eronată din cauza utilizării unui fals din 1326 şi a necunoaşterii tuturor documentelor existente. 3* Malyusz Elemer, Zsigmondkori oklevéltan Budapest, 1958, II/l, nr. 4341, p. 534. w Debrecen, A Stojka család iratai, oklevelei, foljegyzései R 2579/34. 83
