Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Dragoş "descălecătorul" Moldovei, între legendă şi realitate
şi pătat, cu urmele a două sigillii inelare aplicate (probabil ale vicecomiţilor). Actul este emis la 3 noiembrie 140540 de magistratul comitatului Maramureş, adică de cei doi vicecomiţi, juzii nobiliari şi ceilalţi nobili, care, întruniţi în scaunul comitatens de judecată, au dat o decizie în problema procesului dintre Petru, fiul lui Drag şi Nan, fiul lui Ladomir, ambii de Bedeu. Petru, fiul lui Drag (Petrus filius Drag de Bedehaza) pretindea o parte din posesiunea Bedeu. Noul comite, Petru Perény a remis rezolvarea disputei la scaunul comitatens, eliberând un mandat în acest sens pe care l-a prezentat congregaţiei însuşi Petru. Reacţia celeilalte părţi a fost imediată, Nan, fiul lui Ladomir susţinând că lui Petru nu i se cuvine nimic. La următoarea prezentare, în ziua stabilită, Nan a adus documentul emis de capitlul din Agria la mandatul regelui Carol, tatăl lui Ludovic (ipso termino advenientum dient fuissemus in sede iudiciaria constituti, tune prefatus Nan unum privilégium seu literam in capitulo Agriensi iuxtam literam domini Karuli régis patris Ludovici pro memorie emanatem nobis porrexii). Deoarece din document rezulta că Bedeul era într-adevăr numai proprietatea exclusivă a lui Nan şi a fraţilor săi (In quibus vidimus continentium plene et perfecte istomodo ... - pătat şi indescifrabil - Petrus memoratus nullám portionem possessionariam in ipsa Bedehaza haberet), magistratul a eliberat documentul de proprietate pe seama lor (a lui Nan şi a fraţilor săi)41. Deci pentru dreptul de posesiune asupra Bedeului s-au judecat două părţi: Petru, fiul lui Drag şi Nan, fiul lui Ladomir şi fraţii lui. Ladislau, celălalt fiu cunoscut al lui Drag nu mai este menţionat. Nan a negat dreptul de proprietate al lui Petru asupra unei părţi din Bedeu, aducând ca argument un document eliberat de capitlul din Agria la mandatul regelui Carol Robert. Descrierea documentului ne duce la acel act din 1336 mai sus amintit. Actul respectiv a mai fost folosit de bedeuani în 1456, când s-a solicitat transcrierea lui, deşi mai existau deja * * în colecţia Zs. Okl. nu este datat (lună şi zi) din cauza deteriorării documentului în regiunea respectivă. Data exactă - la Engel Pál, op. cit., p. 153. 41 Zs. okl., loc. cit., în regest în limba maghiară; în original, Debrecen, R 2579/34. Documentul mai poate fi consultat în fotocopie la Arhivele Naţionale Maghiare din Budapesta: DF 275 883. 84
