Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Dragoş "descălecătorul" Moldovei, între legendă şi realitate
de trapele marilor nobili ai regatului25. Totodată indică şi statutul de mici nobili pe care îl implica titulatura respectivă. Deci considerarea celor din Bedeu doar ca simpli cnezi de sat este incorectă. Nici analiza documentelor de la începutul secolului al XV-lea nu confirmă statutul lor de cnezi, ci pe cel de nobili care stăpâneau satul Bedeu cu drept nobiliar. Despre Drag se cunoaşte un document din 1355, unde, "comite Drag olaco de Bedeuhaza homine eiusdem Domini Regiá' a participat la o hotărnicire a posesiunilor Giuleşti şi Nireş de pe valea Maréi din Maramureş26. Titulatura acordată lui Drag în acest document a fost interpretată denaturat de către istoriografie. Unii susţin "se apreciază că Drag din Bedeu...era om devotat regelui (homine eiusdem domini Regis) motiv pentru care probabil i se atribuise înalta demnitate de comite"27. El îndeplinea de fapt rolul de "homo regius", adică de om de mărturie, de încredere, care reprezenta autoritatea regală. Aceasta este o obligaţie şi o caracteristică a nobilimii mici şi mijlocii de a participa, împreună cu oficialul din partea autorităţii notariale - convent, capitlu şi, mai rar magistratul comitatului - la îndeplinirea unor mandate regale de hotărnicire, punere în stăpânire, citaţii, etc. R. Popa a specificat că Drag nu a fost comite al Maramureşului, dar explicaţia este mai mult decât ambiguă28, făcând trimitere la un caz asemănător din Haţeg, pe care M. Hóiban îl considera "comis" la cetatea Deva29. Comite al Maramureşului era în acea perioadă Paksi Oliver30. E interesant că acelaşi titlu (comités) îl purta şi Bale în 136831. R. Popa îl considera greşit comite al Sătmaralui32, căci această funcţie era ocupată de Simion de -Medieş, împreună cu cea de comite al Maramureşului33. Atragem atenţia asupra 25 Korai magyar történeti lexikon (9-14. század). Föszerkeztö Kristó Gyula, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994, p. 599-600. 26 I. Mihályi, op. cit., p. 35. 27 V. Spinéi, op. cit., p. 354. 28 R. Popa, op. cit., p. 67 şi 209. Idem, La începuturile Evului Mediu românesc. Ţara Haţegului,Ed. Academiei, Bucureşti, 1988, p. 261, nota 89. 29 M. Hóiban, Din cronica relaţiilor romăno-ungare in secolele Xlll-XIV, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, p. 241, nota 43 şi p. 243. 30 Engel Pál, Magyarország világi archontológiája 1301-1457, I, Budapesta, 1996, p. 152. 31 Documenta Valachorum, nr. 169, p. 215. DRH. XIII, nr. 341. p. 534-535. 32 R. Popa, Ţara Maramureşului..., p. 213, 248. 33 Engel Pál, op. cit., p. 153. 82
