Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
ale nobilimii. S-a creat un curent de opinie atât de înverşunat împotriva acestei dări, încât, cu ocazia încoronării lui Viadislau II în 1490, în cel deal doilea paragraf al actului de confirmare a vechilor libertăţi şi drepturi ale regatului Ungariei, se inserează abolirea acestei taxe introduse de către Mathia3*. Se pare că hotărârea de anulare a acelei taxe nu a fost respectată, căci în dieta din 2 februarie 1492, cu care ocazie se emite şi Decretum primum al regelui Vladislav II, este reiterată abolirea dării impuse de Mathia30. Faptul că în primul articol al acestei legi, votată de altfel de Dietă, este introdusă anularea respectivei dări, relevă opoziţia nobilimii faţă de încălcarea vechilor ei libertăţi. Nu cunoaştem care a fost evoluţia conflictului în alte regiuni ale regatului Ungariei, dar tonul scrisorii comitelui cămării maramureşene indică o indignare a autorităţilor faţă de opoziţia nobililor la o dare intrată deja în uz. Este cert că în Maramureş, la 4 luni de la întărirea nobilimii din Ungaria în vechile ei libertăţi şi de la reabolirea acelei taxe de 1 florin, autorităţile au încercat să perceapă darea respectivă. După cum am mai menţionat, cămara Maramureşului, deci veniturile comitatului, aparţineau în întregime reginei văduve Beatrix40. Tentativa de impunere a nobilimii maramureşene cu darea de 1 florin poate fi corelată cu poziţia reginei şi a comitelui faţă de administrarea cămării maramureşene. Nobilimea maramureşeană avea de regulă nişte obligaţii şi slujbe la cămara de sare. Se pune problema dacă darea de 1 florin era percepută în schimbul acelor servicii, după cum stipula decretul regelui Mathia din 1478, sau se suprapunea. în scrisoarea din 9 august 1492, corniţele menţiona că maramureşenii nu voiau să facă nici un fel de slujbe în folosul reginei, ceea ce indică posibilitatea ca taxa respectivă să fi fost impusă peste vechile sarcini ale micii nobilimi maramureşene. Nu este exclus ca perceperea taxei să fi fost punctul culminant al unui conflict mocnit până atunci între nobilimea locală şi corniţele Iohannes Horwath. Abuzurile acestui administrator al cămării sunt surprinse de capetele de acuzare împotriva sa ridicate de către Petru Dolhay în 1493. Confiscarea munţilor de la Dolheni în folosul cetăţii 38 38 ibidem, p. 472-474. w ibidem, p. 482. 411 Cf. supra, nota 15. 194
