Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492

Húst a fost atestată de către congregaţia nobiliară a comitatului41. Abuzul a avut loc cu 7 ani în urmă şi a fost precedat de confiscarea prin 1481 a porcilor iobagilor Dolhenilor din posesiunile Boureni şi Ripina şi a unor cai ai unui iobag al aceloraşi din Ripina42. Nu este exclus ca şi alţi nobili să fi avut de suferit de pe urma abuzurilor comitelui I. Horwath, despre care nu avem însă informaţii documentare directe.

Transformările petrecute în anii următori pe eşichierul politic şi social-economic al Maramureşului pot fi considerate, cu o oarecare doză de probabilitate, ca şi consecinţe ale rebeliunii nobililor maramureşeni. Tentativele familiei Dragffy de a intra în stăpânirea posesiunilor maramureşene care au aparţinut strămoşilor lor cu 100 de ani în urmă nu au avut succes până în perioada răscoalei. încă din 1473 Nicolaie Dragffy a pretins 17 sate maramureşene, dar nobilii autohtoni au reuşit să se opună mandatului judelui curţii regale43. în 1480 Bartolomeu Dragffy a încercat din nou să intre în stăpânirea satelor respective, invocând un drept de moştenire, dar nobilii proprietari au reuşit să-şi apere drepturile44 45. Procesul intentat de Dragffy a fost de durată, iar datorită opoziţiei autohtonilor, judele regal nu a reuşit să încalce drepturile nobililor maramureşeni43. Acestea au fost singurele tentative ale unor nobili din afara Maramureşului de a se înstăpâni peste proprietăţi ale nobililor autohtoni, care au fost anterioare răscoalei. Este posibil să nu fie doar o pură întâmplare faptul că după răscoală statutul nobililor maramureşeni este supus unor transformări profunde.

Deja în septembrie şi octombrie 1492 nobilii maramureşeni protestează în faţa reprezentantului Conventului din Cluj-Mănăştur împotriva donaţiei făcută de regele Vladislav II în favoarea lui Bartolomeu Drágffy pentru proprietăţile întregi Domneşti, Herince, Crăciuneşti, Vereşmart, Apşele, Săpânţa şi altele46. Pare a fi o unnare directă a revoltei nobililor maramureşeni. în 1495 Dragffieştii sunt atestaţi în

41 Iványi Béla, Teleki cs. gyömröi, nr. 371, p. 177.

42 DF 223 933. Arhiva Conventului din Lelesz, Acta no. 6 anni 1493.

43 1. Mihályi, op. cit., nr. 300, p. 517-519.

44 ibidem, nr. 319, p. 548-550.

45 ibidem, nr. 340, p. 588-590.

4I’ Jakó Zsigmond, A Kolozsmonostori Konvent Jegyzőkönyvei, II, Budapest. Akadémiai Kiadó, 199ö, nr. 2810-11 si 2814, p. 97-98.

195