Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Marius Diaconescu: Răscoala nobililor maramureşeni din 1492
Toate indiciile ne orientează către corelarea incursiunii "tâlharilor" trimişi de Ştefan cel Mare cu rebeliunea nobililor maramureşeni. Probabil rebelii refugiaţi în Moldova au încercat să revină în Maramureş în forţă, cu ajutor moldovean, rezultând un conflict armat care a avut ca rezultat doar distrugerea unor sate şi târguri. Nu trebuie exagerată dimensiunea acestei incursiuni. Conflictul cu autorităţile, reprezentate de către comite, a fost transferat la un alt nivel. Ajutorul dat de voievodul Moldovei rebelilor trebuie evaluat doar ca o afirmare a suveranităţii Moldovei. Cam în aceeaşi perioadă se desfăşoară conflictul cu Polonia. Faptul că Ungaria a intervenit pentru pacificarea lui Ştefan cu Albert prin medierea lui Bartolomeu Dragffy, deci nu s-a opus cu armele contra pretenţiilor polone, indică poziţia de independenţă a lui Ştefan faţă de Ungaria, statut dobândit, sau poate pretins, după moartea regelui Mathia. Poate fi vorba deci, de o punctare de către Ştefan a poziţiei faţă de coroana maghiară, şi nicidecum de întărirea unor iluzii ale unor nobili rebeli, care s-au răsculat contra abuzurilor unui funcţionar regal. Cauzele rebeliunii din Maramureş sunt relevate parţial chiar de documentele care menţionează evenimentul. In prima scrisoare către oraşul Bartfa, corniţele Iohannes Horwath afirma că din cauza dării de un florin ar fi izbucnit răscoala34. Al Doboşi comenta vis-a-vis de aceasta: "nu ştim nimic mai precis despre această taxă şi nici cine trebuia să plătească"35. Chestiunea nu este însă insolvabilă, datorită informaţiilor oferite de decretele regilor Ungariei. Taxa a fost introdusă pentru prima dată de Dieta de la Buda din 1474, care a decis că, pentru necesităţile apărării ţării împotriva turcilor, de fiecare poartă, din întreg regatul, era obligatorie o dare de un florin36. A fost o taxă considerată iniţial cu caracter provizoriu. Dar în 1478, Decretum Quartum al regelui Mathia a introdus din nou, pentru 5 ani, aceeaşi taxă de 1 florin pentm fiecare poartă iobăgească, cu menţiunea că este socotită în schimbul lucrului la cămară37. Probabil s-a realizat iniţial un compromis între nobilime şi rege. Dar, în spiritul stilului său specific de a domni, regele Mathia a reuşit să impună ca permanentă această taxă de 1 florin care leza vechile libertăţi 34 Cf. supra, nota 17. 35 Al. Doboşi, op. cit., p. 101. 36 Magyar töi-vénytár. 1000-1526. évi törvényczikkek, Budapest, 1899, p. 373-374. 37 "cum lucro camerae computando", ibidem, p. 380, articolul 1 şi 2. 193
