Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ovidiu Pecican: Lecturile istorice ale nobililor maramureşeni (sec. XIV-XV)
ortodoxă, având chiar posibilitatea de a se căsători cu femei maghiare şi a le converti la religia lor. Dacă acesta era mesajul pe care îl emitea nobilimea română din Maramureş - partea anticatolică a ei, segmentul angajat în lupta pentru păstrarea autonomiilor şi privilegiilor proprii în faţa asalturilor regalităţii şi a instaurării rânduielilor de tip occidental în Maramureş -, înseamnă că, inconştient ori conştient, această nobilime se hrănea cu lecturi de acelaşi tip, menite să ofere suportul atât de necesar reveriilor sale frustate. înseamnă că nobilii maramureşeni libertari îşi selectau lecturile dintre produsele laice care aveau aceleaşi caracteristici. în primul rând istorie narativă. Ignorăm ce putea oferi “piaţa” manuscrisă locală, dar ne putem întreba ce anume circula ca istorie universală: Alexandria fără îndoială. Altminteri autorul GR V nu ar împrumuta tocmai de acolo trucul literar al schimbului de epistole. Istoria Troadei, fără dubiu (câtă vreme era rezumată în Alexandria şi o citeau şi nobilii maghiari). însă Iorga mai preciza ceva. El spunea nu doar că societăţile preiau cărţile de care au nevoie, ci şi că respectivele cărţi prefac după chipul lor mentalitatea anumitor oameni din societăţile în care au pătruns21. Observaţia e de mare pătrundere şi ne sugerează că acţiunile oamenilor locului au avut, pe lângă mobilurile lor politice precise, şi un suport livresc, un model imaginar. Să nu uităm că Maramureşul secolului XIV e mediul care produce - dacă nu legenda însăşi (ceea ce nu ştim cu precizie), atunci cel puţin - figura legendară a lui Dragoş, nobilul român la capătul vânătorii căruia a apărut o ţară, expediţionar din stirpea eroului principal al Alexandriei. Şi n-ar fi de mirare ca în opoziţia îndârjită a lui Bogdan de Cuhea la avansul structurilor statului angevin în Maramureşul voievodal să trebuiască să citim şi un ecou - corupt, medieval, provincial, dar ecou! - la confruntarea dintre troieni şi ahei. Oricum ar sta lucrurile, investigaţia privind locul pe care l-a ocupat cultura scrisă în viaţa nobilimii româneşti din Ungaria şi Transilvania se află abia la început. Deşi dificilă, ea trebuie întreprinsă cu orice preţ. :| N. Iorga, op. cit., p. 44. 182
