Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ovidiu Pecican: Lecturile istorice ale nobililor maramureşeni (sec. XIV-XV)

preotul Ion Românul din satul Sânpetru (comitatul Hunedoara). Prototipul provenea din “ţinuturile de nord ale Ardealului”* 4 * * * 8 sau din Moldova9, dacă nu cumva s-a realizat chiar prin partea locului10 11, ceea ce ar părea mai plauzibil ţinând seama şi de specificul circulaţiei cărţii manuscrise în perioada medievală". în orice caz, traducătorul anonim a pornit de la o versiune sârbească, aşa cum erau cele care circulau în ţările române în veacul al XVI-lea. O copie a acestei versiuni, din anul 1562, s-a păstrat la mănăstirea Neamţ, în Moldova12. Pe de altă parte, cea mai veche dovadă - indirectă - a circulaţiei Alexandriei printre români ne parvine din Maramureş, de la sfârşitul secolului XIV şi începutul celui următor13, unde modelul schimbului epistolar dintre Netinav şi diverşi “crai” îi slujea ca model autorului Gestei lui Roman şi Vlahata pentru rezolvarea unuia dintre punctele nodale ale compilaţiei sale istorico-legendare14. Observăm deci, că între sfârşitul secolului XIV şi începutul secolului XVII s-a scurs exact timpul necesar pentru ca prestigiul cultural al Alexandriei să coboare din Maramureşul nobiliar românesc, în slujba căruia se aflase anonimul scrib al GRV, în satele româneşti hunedorene, la nivelul elitei cărturăreşti rurale. Căci, până la urmă, traducerea cărţii

H N. Cartojan, Cărţile populare in literatura românească. Bucureşti, 1974, vol. I. ed. Dan Zamfirescu, p. 273.

4 Cf. Bogdan Petriceicu Haşdeu. Curente den bătrâni. Bucureşti, 1984, vol. II. p. 25 (ed. G.

Mihăilă) “cel mai vechi exemplar bulgăresc cunoscut al Alexandriei s-a scris în Moldova la 1562”: N. Iorga, Faze sufleteşti şi cărţi reprezentative la români , în AARMSI, s. 11. t.

XXXVIhDan Siomionescu, "Prefaţă”, în Alexandria, ed. II, Bucureşti, 1958, p. 11 crede că

poate reface traseul traducerii. Versiunea slavo-sărbă păstrată în copia din 1562 găsită la

mănăstirea Neamţ "s-a tradus apoi şi în româneşte, probabil înainte de anul 1600". Din acest

prototip descinde şi copia tânărului preot Ion Românul.

111 I. C. Chiţimia, Dn Simionescu,Cărf/7e populare in literatura românească. Bucureşti. 1963, vol. I. p. 6-7; Ileana Bitay, Figura lui Alexandru Macedón in cultura tării noastre (sec. XVI-XVIl), în Studia Universitas "Babeş-Bolyai ", Hist., 1965, fase. 1, p. 22.

11 Bemard Guenee, Histoire et Culture historique dans l'Occident medieval, Paris, 1991, ed.

II. p. 258-274, unde autorul elucidează raportul dintre mărimea succesului unei opere şi răspândirea ei teritorială şi în timp. i: Vezi supra n. 3.

|J Ovidiu Pecican. Alexandria in evul mediu românesc, în Anuarul Institutului de folclor şi etnografie, t„ nr„ p. (sub tipar)

14 Idem, Die Gesta des Roman und Vlahata, în Interethnische- und Zivilisationsbeziehungen im siebenbürgischen Raum, Cluj, Univ. “Babeş-Bolyai", 1996, p. 86, text şi n. 32.

179