Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ovidiu Pecican: Lecturile istorice ale nobililor maramureşeni (sec. XIV-XV)
Lecturile istorice ale nobililor maramureşeni (sec. XIV-XV) Ovidiu Pecican, Cluj-Napoca Într-o carte a cărei valoare nu a fost încă pusă cu suficientă pregnanţă în relief, Nicolaie Iorga dedică un număr de pagini încercării de a explica de ce anume a cunoscut Alexandria un succes notabil printre români1. După părerea savantului, şi aceasta, şi Războiul Troadei au un caracter de naraţiuni “de mare aventură, în care se vorbeşte de elenii cei vechi, de bătrânul Patrocle, de Hector, de Priam cu ochii lăcrămaţi, de Hecuba rătăcind în lume, roabă, cu durerea ei, de Alexandru luptând straşnic nu numai cu oamenii, ci şi cu Por-împărat şi cu furnicile din pustiile Indiei”1 2 3. Ele pun, deci, în joc o viziune eroică şi exotică asupra unui trecut mitizat. Prin asemenea atribute, cele două “mari cărţi aventuroase”1 sunt de .pus în legătură cu poveştile populare4, ceea ce e - fără îndoială - o observaţie pertinentă, consonantă cu concluzia care îl va îndemna pe N. Cartojan să le considere “romane populare”. Se observa astfel caracterul eroico-fantastic şi exotic pe care şi poveştile, şi marile naraţiuni despre care vorbim îl au deopotrivă. Chiar dacă astăzi nu mai căutăm o patrie originară a poveştilor pe harta lumii, convinşi că imaginaţia e un atribut al omului dintotdeauna şi de pretutindeni, şi ne mulţumim să năzuim la descifrarea mecanismului psihologico-istoric ce conduce la apariţia lor aşa cum le ştim, observaţia lui Iorga e pertinentă în continuare în măsura în care relevă un fapt indubitabil: publicul consumator de basme avea un orizont de aşteptare căruia i-au răspuns de minune Alexandria şi Războiul Troadei. Dar cine alcătuia acest public în evul mediu? Iorga se referă doar la secolul XVI când, crede el, societatea românească a simţit nevoia unei 1 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică Bucureşti, Ed. Minerva, 1985, p. 41-44. 2 Ibidem, p. 42-43. 3 Ibidem, p. 41. 4 Despre acestea Iorga crede că sunt originare din India (ibidem, p. 43). 177
