Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

II. Catalogul descoperirilor

53

publicat95 reprezintă fragmente ceramice decorate cu ciocuri semiperforate, butoni plaţi, impresiuni rotunde şi perforaţii mari. Colecţia Şcolii generale nr. 1 Cărei.

27. GIURTELECU ŞIMLEULUI (corn. Măienşte, SJ) Dâmbul Radului

Descoperiri aparţinând culturii Tiszapolgár sunt semnalate în două puncte de pe teritoriul localităţii. Punctul Dâmbul Radului este cunoscut în literatura de specialitate încă de la sfârşitul secolului IX când, cu ocazia unor lucrări agricole, aici au fost descoperite vestigii eneolitice şi un topor de aramă. Toate acestea s-au pierdut96. Celălalt punct, „Coasta lui Damian” a fost descoperit mai recent prin cercetări de teren97. Publicând materialele preistorice din colecţia liceului „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, I. Bejinariu98 pune în circuitul ştiinţific şi două vase Tiszapolgár ce provin de la Giurtelecu Şimleului. Este vorba despre un vas bol, din pastă fină, cenuşie nedecorat99 şi un pahar mic, ornamentat cu patru proeminenţe-cioc neperforate la bază100. După compoziţia pastei (cu mâl şi degresant format din nisip şi cioburi pisate) forme şi ornamentaţie, se poate încadra în faza timpurie a culturii Tiszapolgár.

28. HOMORODU DE SUS (com. Homoroade, SM) Lunca

Localitatea se află într-o zonă deluroasă de pe versantul nord-vestic al Culmii Codrului, pe cursul superior al văii pârâului Homorod, fiind înconjurată de dealuri şi terase înalte, la o altitudine de 250-270 m. în anii 1966-1967 T. Bader a întreprins aici săpături arheologice în punctul „Ograda Borzului” care au dus la descoperirea unei aşezări din epoca neolitică timpurie, cultura

95 Ibidem, fig. 6/4-8.

96 E. Lakó, ActaMP, III, 1979, p. 48; Ibidem, V, 1981, pp. 54-55 (cu bibliografie).

97 I. Bejinariu, ActaMP, XIX, 1995, p. 17 (nota 3).

98 Ibidem, pp. 17-37.

99 Ibidem, p. 35, fig. 15/6.

100 Ibidem, fig. 14/10.