Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
Postfaţă
POSTFAŢĂ 381 Lucrarea de sinteză, Cultura Tiszapolgár în vestul României, reprezintă teza de doctorat a d-lui dr. Neţa Iercoşan, o abordare necesară şi temerară în acelaşi timp, în condiţiile în care tratarea culturii Tiszapolgár ridică o serie de probleme, determinate în mare parte de cercetarea arheologică deficitară, prin puţinătatea siturilor săpate sistematic1. Precum sublinia şi autorul lucrării de faţă, cultura Tiszapolgár face parte din civilizaţiile mari ale epocii eneolitice, recent denumită la noi şi epoca cuprului (Kupferzeit)2 atât prin fenomenele culturale bine delimitate ce o reprezintă cât şi prin arealul geografic pe care îl ocupă, ori prin legăturile şi influenţele pe care le exercită asupra culturilor vecine, contemporane ei. Denumirea culturii provine de la staţiunea eponimă situată în nordestul Ungariei3 fiind folosită şi acceptată astăzi în literatura arheologică de specialitate de către toţi cercetătorii. In România a fost cunoscută sub denumirea de cultura Tisa II, Tisa III, Tisa târzie şi Româneşti, termeni care au dus la unele erori sau incertitudini în atribuirea unor descoperiri aparţinând culturii 1 Cel puţin pentru România; în Transilvania sunt cunoscute 127 de localităţi cu materiale atribuite culturii Tiszapolgár, în vreme ce în Ungaria sunt atestate peste 500 de astfel de obiective arheologice; vezi Zoia Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, Cluj - Napoca, 1999, p. 123. 2 Gh. Lazarovici, Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în România, ActaMN, XX, 1983, p. 3-31. Noţiunea de epocă a cuprului (Kupferzeit) nu a fost acceptată de toţi specialiştii români, generând o serie de discuţii şi controverse. Astăzi ea este tot mai des uzitată şi credem că poate fi acceptată, cel puţin pentru arealul culturii Tiszapolgár din ţara noastră, mai ales în contextul metalurgiei aramei (C. Beşliu, Gh. Lazarovici, A. Olariu, ActaMP, XVI, 1992, p. 97-128). 3 Localitatea Polgár este situată la câţiva kilometri de malul stâng al Tisei, în judeţul Hajdu-Bihar, din Ungaria. Primele descoperiri au fost efectuate aici de F. Tompa în 1929 (11 morminte) dar denumirea a intrat în uz după publicarea exhaustivă de către I. Bognár- Kutzián a necropolei din punctul Basatanya (155 de morminte ale culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr) în The Cooper Age cemetery of Tiszapolgár-Basatanya, 1963, şi mai ales după includerea celor nouă puncte cu descoperiri Tiszapolgár, de pe teritoriul localităţii în monografia culturii; idem, The Early Cooper Age. Tiszapolgár Culture in the Carpathian Basin, 1972.
