Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă 2. CASA ŢĂRĂNEASCĂ Şl ATRIBUTELE LOCUIRII Casa - clădire destinată pentru a servi ca locuinţă omului, cameră, gospodărie, familie, dinastie107, sunt câteva sensuri date acestui cuvânt de origine latină care va fi în centrul atenţiei pe tot parcursul acestei lucrări, alături de locuire - a sta, a şedea undeva, a sălăşlui, a fi stabilit cu locuinţa undeva, a vieţui, a coloniza, a perpetua108. Locuinţa stabilă apare ca soluţie la nevoile umane de manifestare şi respectare, trăire a ritmurilor cosmice (succesiunea anotimpurilor, sau alternanţa zi/noapte] şi a ritmurilor sociale (timp de lucru/timp de sărbătoare). Aici, spaţiul de locuit este delimitat în sacru şi profan, respectiv camera de locuit şi tinda, sau camera curată şi camera de locuit109. în mentalitatea arhetipală, casa era asociată unor atribute clare. Este vorba despre atribute care umanizau casa şi făceau din ea un soi de prelungire a omului, a individului şi a familiei, construind o legătură indisolubilă între casa edificată şi locuitorii acesteia. Altfel spus, casa era mereu asociată, în sfera mentalului tradiţional, acţiunii de locuire. Nimeni nu se gândea să facă o casă pentru a o vinde, pentru ca să stea o vreme goală... Casa se ridica de către cel care urma să locuiască în ea şi de aceea se vorbeşte despre o asemănare, preluată din imaginea mentală asupra locuinţei, între casă şi cuplul femeie - bărbat. în această concepţie, unele părţi ale casei au atributele locuirii feminine şi sunt frecventate de femei (bucătăria, locul de lângă cuptor) iar altele posedă atribute ale masculinului şi sunt utilizate cu precădere de bărbaţi (locul de onoare, de după masă, curtea). Planul casei determină imaginea generală a casei. în tot spaţiul 107 Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Academia Română, 1975, p. 124. 108 Idem, p. 506. 109 Gheorghiţă Geană, „Spiritul constructiv şi înţelepciunea ţărănească”, în Ethnos, Bucureşti, nr. 1,1992, p. 108. 61
